No safety or surprise, the end ....
Dimineata e frig.E atat de frig incat simt cum pietrele mi se lipesc de bocanci.
Simt fiecare gol dintre ele.Simt fiecare frunza.
Soarele rasare si el tarziu.
Cana mea de cafea se raceste repede dimineata.
Simt cum monotonia si nervii ma apasa usor pe crestet si coboara adanc in zona inimii.
Iar e toamna,iar e frig.
Subit,pe unul din multele drumuri pe care le ispasesc intr-o zi,realizez ca-mi vine sa plang.Daca inchid ochii,ma duc departe,ma duc la culori calde nascute de indiferenta noptii,zambesc,retraiesc serile la malul marii,imi amintesc de Fasole.
Zambet imaginar se asterne pe-o fata imaginara.Au trecut 4 luni.Jumatate din doua anotimpuri s-au dus si eu am fost pe-o alta lume.Am fost in prezent,am fost in prezent,am fost in prezent.Si-acum sunt in trecut.Si doare....
Asteptam sa vina frigul si odata cu el asteptam si depresia aceea din octombrie.Asteptam monotonia ei.Tigara dupa tigara,planset dupa planset,toate inecate intr-un usor zambet,agonic,rece,ca soarele d'octombrie.
De cand am cutiuta verde cu nisip,m-ascund acolo.
Si plec,plec departe.Plec intr-o tara cu vara,unde e cald.Pe-o plaja lunga si pustie.
M-as duce.
Acum m-as duce iar sub patura lui.
Nu mi-ar fi frig.
N-as vrea sa plang.
Nu as simti atatea emotii reci de toamna.
0 comments:
Trimiteți un comentariu