on noah's ark.

Thank you God for this fine day
And bless all the children all over the world
Thank you for the plants and the animals
Oh bring me sweet dreams tonight
And help me be good tomorrow

In perioadele mele post delir,sufletul mi-a ramas oarecum cu imagini ciudate.
Cand imi strngeam chitibusurile lasate prin camera,aiurea,aruncate(ca si cum as sta acolo dintotdeauna) inchideam ochii si vedeam cum mainile mele deveneau greble.Greblele sapau pamantul.Pamnatul era de fapt covorul.Si in timp ce vedeam toate venind dupa mine,in'mainile'mele,auzeam cum cineva-mi striga in urechi "nu vreau sa plec."
Toate 3 zilele am repetat ca aceeae viata mea.Nu ce traiesc acum.Ce traiesc acum e doar un prag,un hop mic,cu repercursiuni mari asupra prezentului.Prezent vs. prezent.
In trei zile am reusit sa fiu geloasa pe vreo 3 persoane.Si una din ele nici nu stiu de ce-am ales-o,pentru ca ne cunoastem demult.
Si gelozia,e asa un sentiment de urat.Pe care nu-l simt decat cand cineva-mi fura identitatea(dar au fost,au plecat si partea aceea de gelozie s-a tratat) sau cand cineva se uita prea frumos la persoana draga.De asta am suferit eu,si de inca o imagine post-delir.Stii ce urat e sa nu te poti gandi la "elul" tau pentru ca-ti imaginezi o alta facandu-i ce numai tu ii faci?
Pe moment e groaznic.E oribi.E oribil cand inca simti cald,pe corp,pe buze,pe suflet tot ce-i mai cald in el.E oribil tot timpul.Si acum "sufar" de boala asta.Sentimentul de gelozie e la fel de intens ca sentimentul perfect de bine,cand in camera e frig si te acopera cu pielea fierbinte pana incetezi sa mai tremuri.Cand in miez de noapte,in multime,iti spune ca sunteti aceasi persoana.E prima oara cand imi spune direct,uitandu-mi-se in ochi.
Intensitatea e aceasi in ambele cazuri.
Si nu reusesc niciodata sa mi-o afirm.EU!Moara stricata care tot timpul tipa,urla,injura,skizofreneste,tac de fiecare data cand sunt in prezenta lui.
Paralizez,ajung la stari melancolice.Ma uit la tot ce face,ii citesc cuvintele pe buze,ma bucur de fiecare moment petrecut cu el.
Si apoi,cand plec intru din nou in splin.
Dezgustul de viata e marele meu pacat.Pentru ca stiu ca viata mea....

Vineri am atins zen-ul."Zennith".
Si cand la Literatura Universala o sa studiem "Faust",eu o sa fiu izbita de faptul ca mi-am atins fericirea suprema fara a-mi vinde sufletul.
Zen-ul e un orgasm al mintii si sufletului.
Ceva rece te ia pe sus,pe sub maini si-ti gaureste centrul corpului,cu fericire.
Daca e si persoana draga in zona,se lungeste totul si devine trupeste.Material,dar incredibil.

Duminica n-am putut sa plang.Au fost asa exact vreo doua secunde in care-am inghitit in sec si-am ascuns toata tristetea ca plec.Niciodata,de cand suntem impreuna n-am simtit ca urmeaza sa ma intorc curand.Acum simt ca e chiar ok.Am sa fiu factorul deranjant mai des prin viata lui.Asa,sa se plictiseasca de mine cu n-as putea eu sa o fac.

Mi-e drag.

Duminica am zarit,ca si cum cineva mi-ar fi pus degetul sa vad,pe ecranul lui(plin,dar perfect plin de icoane) un mic director,in coltul din dreapta jos a paginii,pe care mi-era scirs numele.N-am indraznit sa-l deschid.Nici nu stiu daca eu eram.Dar cate SUZ poate cunoaste?Si..asta ar fi a....100 dovada cat suntem noi de ...unul singur.Si eu am un director cu numele lui.Unul pentru muzica,unul pentru poze,unul pentru programe,etc.

Mi-e drag.

Dimineta cine-mi face cafea?Nimeni.Si asta e inca un lucru pentru care splinul meu se instaleaza mereu cand trec granita "pat-balcon",dimineata devreme,ca sa fac cafea parintilor si mie.
Dar sunt oribila la facut cafea.

Te angajez ca si "coffee maker"