toamna,

Plâng strunele toate lung şi prelung.

Nu a inceput demult toamna.Nu a trecut demult vara.
Si totusi e frig.
E rece.
E trist.
Sunt alba.
Mi-e dor sa fug pe-un deal.Pe campul de la gara,sa trec printre caile ferate,uleioase si negre,sa fug de spini,sa ma ascund apoi in tufisurile de iarba.
Sa visez la un ras mai mare sau la un verde mai intins.
Sa-mi fac planuri,sa stau seara tarziu pe-o terasa.Sa beau o bere rece,sa rad.
Sa ma opresc la rasarit,pe balcon,sa citesc o carte la fel de stupida ca mine.
Sa-mi aprind o tigara.Sa am timp de-o cafea.Sa fie cald.Sa fie bine.
Sa-mi cumpar ulei de plaja,pe care sa nu-l folosesc,pentru ca pierd ora de soare.
Sa ma arunc noaptea-n mare.Sa-mi fie frig.Sa ma cred zeita.
Sa merg pe-un munte,sa-mi ridic cortul,sa fac un foc de tabara,sa ma plang de durere de picioare.Sa adorm.Sa ma trezesc.Sa cant....
Sa-mi cante urechile muzica.
Sa-mi cante caldura si soarele fericirea.
Sa am un bronz uniform.
Sa am ceva bani si sa fug.


Ma simt la fel in fiecare toamna.In fiecare toamna mai moare o particica din mine.
O sa mor toamna.