ma gandesc cam de-o saptamana la ce vreau sa scriu,insa niciodata nu-mi vine pofta de a-mi insira pietrele din inima si suflet pe acest sirag.incep prin a spune ca am realizat abia vineri ca iarna a trecut peste mine fara sa-mi dau seama.
n-am constientizat cat de taziu apune soarele sau cat de placut e vantul de primavara pana vineru,cand,imi aprindeam o tigara la ora 6 intr-o statie de autobus goala.atunci,fix in acel moment,mi-am dat seama ca soarele e pe cer.l-am vazut cat e de mare si frumos,cat de rosu ,inainte de asfiintit.oricat am incercat sa imortalizez clipa,n-am reusit.dar am reusit sa o salvez in dosarul cu imagini frumoase din viata mea.
m-am gandit cati oameni au simtit ce am simtit eu in acele clipe.
e adevarat,iarna a trecut peste mine fara sa o sit cu adevarat.ceva imi spune ca as vrea sa fie fiecare iarna asa,sa nu simt raceala zapezii,asprimea vantului.dar tot acel ceva imi aminteste cat de mult am plans in ultimele 3 luni si de cate ori mi-am spus" nu mai pot"...
am inteles de curand si un vers dintr-o melodie mai veche,dar foarte draga.
vers pe care am sa-l rostesc in gand,in mai putin de 6 zile:
its been a long cold winter without you
in toata goliciunea mea sufleasca,incerc sa ignor lipsa lui,faptul ca nu-mi mai vorbeste,faptul ca niciodata nu a vrut sa accepte ca eu l-am vazut asa cum e el de fapt.il inteleg ,chiar si acum,dupa ce nimic nu pare sa ne mai uneasca,desi au fost atat de multe,constentizate si ignorate.
azi noapte,am fost la niste prieteni.m-au chemat pentru ca unul din ei tinea o petrecere,dedicata noua,femeilor.aseara am auzit o declaratie magnifica,am primit cadouri si am plecat trista si plina de ganduri triste.am realizat ca nu merit binele de care as putea abuza,intr-o tentativa sinuciasa de salvare a sufletului meu.
pe la 5,picura afara,iar eu ma indreptam spre casa.gandurile si imaginile,mi-au ramas imprimate si acum pe timpane si retina.
ploua,picura si bate vantul,iar eu ma indrept spre nicaieri,spre casa,spre ceva unde nu gasesc decat un anumit tip de iubire.l-am ascultat pe m. toata noaptea cantandu-mi lenny kravitz(i'mm be waiting).conexiunea lui in melodie e aceeasi pe care o am eu pentru b.
m. stie asta. stie ca nu pot ,ca nu vreau,ca orice ar face e in zadar.
saracul,a fost asa de praf ca in tip ce-mi canta a adormit cu capul pe picioarele mele.
si eu?eu in continuare cu gandul la b.,la cum mi-as fi dorit sa fie el acolo.
"wywh"...
in trei luni de zile n-am reusit sa-mi vindec boala.int-o saptamana de cand nu mai vobim,durerea mea se agraveaza pe zi ce trece.
sa-mi spuna mie cineva cum sa sfidez realul,ca sa pot sa ma inchid intr-un univers cu b.?
mi-e la fel de drag ca in prima zi,mi-e la fel de dor de el ca in ultima zi in care l-am vazut si fluturi tot imi zboara prin stomac la gandul ca intr-o saptamana ne vedem.
incerc sa ignor tot ce simt,dar mi se pare absurd si imposibil.
mi-a zis cineva ,mai in varsta, mai demult ceva ce abia acum are sens si rost pentru mine.
iubirea adevarata se intalneste o data in viata.oricat de bun ar fi omul de langa tine si oricat de mult te-ar iubi ,daca tu nu-l iubesti,ai sa fii o persoana nefericita toata viata ta.nefericita penru ca inca iubesti pe cel ce nu mai e.
in fine,asa e.pana la urma asa e.
fara sa-mi dau seama,am ajuns acasa,am deschis usa,mi-am facut o cana de cafea,cu multa spuma si gust de duminica fericita(ca in amintirile mele).am adormit la scurt timp dupa ultima inghititura.
m-am trezit.
duminica,martie,2008.
0 comments:
Trimiteți un comentariu