Drowning On Dry Land

Just when you’ve gotten the lay of the land, the ground underneath you shifts.
It knocks you off your feet.

m-am simtit in weekend ca intr-un film prost,unde toate lucrurile rele se tot repetau la infinit,sfarsind intr-un dezastru frumos deghizat in bine.
calatoriile in universurile paralele de vineri seara m-au relaxat,dandu-mi impresia ca ordina in e restabilita iar discutiile filosofice de vineri noapte m-au impresionat chiar daca n-am facut altceva decat sa ascult.eram prea in alte lumi sa-mi deschid gura.ziua de sambata m-a epuizat total iar esecul serii m-a impins spre multe sticle goale,lasate in urma,multe tigari aprinse si fumate pana la filtru si o stare catatonica,din care m-am trezit doar spre dimineata.
am auzit,in capul meu replici din o mie de filme,carti si cantece in care m-am regasit,odata si odata.dar am relizat tarziu ca si daca as fi personajul principal,soarta mea tot tine de soarta altora.

n-am inteles si nici nu o sa inteleg vreodata cum reusesc sa ma cufund in abisul acela ciudat al durerii putrede din suflet.nu reusesc sa inteleg cum dupa saptamani de liniste,17 secunde sunt necesare sa-mi schimb total fiecare gand,fiecare sentiment(aparent) revoltator. gasesc cateodata un raspuns bizar,pe care mi-e greu sa-l traduc in cuvinte. simt in adancul sufletului ca niciodata nu se va sfarsi,pentru ca niciodata nu a avut un inceput. intotdeauna a fost ceva,fara cap si fara coada si probabil chiar toata confuzia trairii ma face inca sa simt ce simt. sa simt ca ceva puternic ma izbeste-n cap in timp ce picioarele mele se transforma in gelatina si intreg corpul devine rece si tremurand.sa simt cum ochii-mi ies din orbite,si-l cauta in intreg spatiul,ca sa se clarifice ca e acolo,prezent ,adevarat,in carne si oase.sa duca informatia la creierul nereceptiv,ce a transformat intreg corpul intr-un trup catatonic. sa am impreisa ca traiesc scene dintr-un film.sa cred ca se termina cu bine,cand binele nici nu mai exista-n viata mea.cel putin nu in acel plan.sa vreau sa pot spera,ca sa am un motiv sa ma linistesc si apoi sa reintru in furtuna. sa vreau sa-mi deschid gura,sa-mi dau drumul la glas.sa nu-l privesc doar ca pe-un om drag,in fata caruia inca-mi pierd cuvintele. "
dumnezeu stie cat am incercat.cat am vrut sa trec peste tot.sa nu ma mai gandesc,sa ma refac.sa-mi revin complet.si eu stiu mai bine ca nimeni cat de imposibil e. stiu cat de aparente au fost noptile si zilele si incercarile.stiu cat de multe voci imi striga-n cap cand il vad,chiar si pentru cateva minute.stiu cum vreau sa-i strig,sa-i spun si sa trag de el. stiu cum inca trag de mine sa merrg mai departe dar cum fiecare pas inainte e gresit. sper la vindecare,desi e inutil.nu s-a gasit leac pentru mine si nici nu stiu daca si cand se va gasi. stiu c-ar avea rost sa ma mint,ca sa (re-re-re)incerc sa ma refac cum am mai incercat.dar nu stiu cata putere mai am.


"Okay, here it is, your choice... it's simple, her or me, and I'm sure she is really great. But Derek, I love you, in a really, really big pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window, unfortunate way that makes me hate you, love you. So pick me, choose me, love me."

Season 2 : Ep. 5 : Grey's Anatomy.