am I lying to myself or I'll be yours just a little?

ma gandesc cum suna melodia cantata doar la bass.un zambet de care mi-era dor,mi se asterne pe fata si pe retina mi se proiecteaza imagini.ca intr-un cinema foarte bine ingrijit,foarte elegant,foarte drag mie.poate ca a fost odata o perioada in care m-am mai simtit asa,dar a fost prea demult.toata ideea de bine,toate sentimentele ce insotesc binele,toate au fost luate pe sus,cu timpul,de esecuri,repetate.de nopti in pauza de gandire,de nopti catatonice,urmare de dimineti cu izbucniri maniaco-depresive.de zile bipolare,monocolore,de putine ore in care zambetul economisit cu greu s-a asternut pe chip.

rasturnarea unei situatii prefabricate,dar semipreparate.

pioni in joc,ce-si refac cladirile distruse de cutremur,de furtuna puternica,de sfarsitul lumii in general.speranta ce nu a murit,dar a fost ingropata pentru ca procesul de ignorare a adevaratelor simtit sa fie cladit.nu stiu sincer ce are sa iasa.mara imi spune des un banc dragut "doctorii isi ingroapa greselile,dar arhitectii-si pun iedera,gard viu pe ele".imi place iedera.este o casa pe andrei muresanu.e de vanzare.daca as putea sa o cumpar as imbraca-o toata in iedera.acolo mi-ar placea sa traiesc.probabil ca acolo as putea fi si fericita.iedera e o alegera bune.iedera ma gandesc sa plantez si pentru constructia mea de-acum.gardul viu pare doar un paravan urat,peste care as putea sa sar din cand in cand,ca sa ma lovesc de asfaltul dur dinafara teritoriului meu.

si dincolo toata ignoranta,dincolo de tot binele de care.parca mi-e frica,ma doare.

ma doare tot trupul si mintea-mi cunoaste o sigura replica,furata parca dintr-o carte,dintr-un cantec sau un film,foarte foarte sinistru si cutremurator "nu are trebui asa,nu ar trebui sa fie asa"