In This Light And On This Evening

No sense of doubt, for what you can achieve,

I'd help you out, I've seen the life you wish to lead.
Well it kicks like a sleep twitch!
You will choke, choke on the air you try to breathe.
It kicks like a sleep twitch!

butonul de pauza si odata cu el linistea de care aveam nevoie.nu stiu daca e aparenta sau nu,nu stiu daca e buna sau e rea,nu stiu nici macar daca e liniste sau o forma putin mai organizata a gandirii mele.cateodata ma gandesc daca e real,pentru ca toate simturile mele par a-mi spune ca e un fel de vis.unul ciudat si oarecum placut.in pauzele de poze,discutiile despre constientul universal,realitate,religie si credinta,cultura si istorie sunt de neoprit.toata situatia in care ma aflu e ca un aluat pus la dospit.un aluat care creste si creste si creste.un aluat care apoi are sa fie framantat, ca sa fac din el cea mai buna paine.
cateodata insa,cred ca totul e o reactie alergica la mizeria de ignoranta din care am fost silita sa gust,fara sa ma astept,fara sa vreau.fara vre-o avertizare,nimic!.o usoara premonitie,pentru care altadata mi-am plans sufletul noptile,multa vreme.o usoara premonitie,care speram sa nu se adevereasca vreodata.

si-acum,dincolo de tot si toate,gasesc o pata mare si urata de teama.teama ca atunci cand totul are sa fie mai bine si mai calm,o noua furtuna se va produce.una mai mare ca cea precedenta.de fapt frica e de un deja-vu.de fapt,aceleasi deja-vu,atat de familiar incat mi-e sila de el.
si chiar si asa,e cred ca ,prima oara,cand sunt fericita ca am un trecut plin cu oameni deosebiti.oameni care se mai intorc sa-mi ofere o mana de ajutor,sa ma calmeze si cateodata noaptea sau dimineata sa-mi confirme tot ce stiu eu deja despre mine.
e un soi de incurajare spirituala,ridicata la un nivel inalt,superior,far limite.un nimic in infinit,un infinit de nimicuri care ma consolideaza.

cuvinte aruncate,niciodata aiurea.
si cand ma gandesc ca totul a pornit acum multi ani dintr-o joaca si ca acum joaca e un lucru firesc si normal,mi se pare normal sa nu mi se para nimic real.pana la urma,eu eram persoana de la toata lumea se astepta sa uit.si daca acea mare de lume,ar vedea in ce punct sunt ,sigur ca ar innebuni.