helpless,maybe.

imi place sa-mi citesc posturile de blog,din anii trecuti.la fiecare inceput de luna,sau in zilele cand ceva important si frumos mi se intampla,dau timpul inapoi si-mi retraiesc pentru cateva minute ,viata mea din anii trecuti.
acum un an nimic nu era special,pentru ca eram la inceputul unui an scolar hazarduos,plin de necunoscute si greutati,de ecuatii variabile si invariabile ale neuronilor mei.
acum mi-e oarecum rau,oarecum bine.mi-e frica,mi-e teama,imi vine sa plang si-mi vine sa rad.stari trecatoare sau permanente,stari afective.dureri in piept,mereu asteptandu-ma sa se intample ceva rau,ceva mai rau,poate chiar tot mai rau.e dincolo de mine toata starea.e o granita intre mine si-un alt fel de spirit.un alt fel de om.o granita care trece dincolo de ratiune,dincolo de limita imaginabilului.granita de care ma tem,pentru ca se poate transforma intr-un perete urias din sticla,prin care sa vad totul dar sa nu pot face nimic.