cold silence has a tendeny to atrophy any sense of compassion...
stii,cateodata mi-ar placea sa nu mai fiu acea carte deschisa.acele pagini imense,din care lumea citeste totul si nimic nu se intelege.mi-ar placea ca fiecare om sa se bucure de orice lucru marunt.
mi-ar placea sa nu mi se mai ascunda lucruri.mi-ar placea ca oamenii dragi sa nu omita sa-mi spuna detalii despre viata lor.mi-ar placea multe.
azi noapte m-am bucurat de-o sedinta foto cu un vechi prieten.nu-mi imaginam ca am sa ma mai intalnesc cu el vreodata.nu-mi imaginam nici ca am sa ma binedispun ingrozitor de tare ,discutand tot felul de lucruri fara vre-un sens aparte.luna era pe cer,plina,iar in jurul meu aerul avea 4 grade.innebuneam de frig,dar nu ma gandeam la acel spirit,care parca iubeste sa-si incurce viata,sa si-o descurce ,ca apoi,in final,sa si-o complice intr-un mod nespus de ciudat.am reusit sa nu ma gandesc,ca mi-ar placea sa fie mai deschis cu mine,ca mi-ar placea sa inteleaga ca,sub tot stratul de oameni cu chip de iubire si prietenie,existe de fapt,alti oameni care chiar tin la binele si linistea lui.oameni care se ingrijoreaza din orice lucru mic sau mare.oameni care,in esenta,vor fi acolo pana la un capat,capat de drum,capat de viata,capat de rabdare si compasiune.un capat.
si dupa sedinta foto,am plecat la sora,sa-mi cumpar tigari.si-am gasit oua kinder,ca-n copilaria mea.oua de ciocolata,cu strat de lapte pe dinauntru.si cu o jucarie intr-un ou dragut si galben,de plastic.si m-am bucurat de acel ou,pentru ca mi-am adus aminte ca am trait o perioada,tare demult,cand nu existau griji,nici oameni multi de care sa-mi fie teama sau pentru care sa ma agit intr-o suferinta ciudata.
dar asta a fost atunci.si-acum e duminica,o zi plina de lucruri ciudate,de constatari duboase,de nervi si senzatia dureroasa de neimportanta.
stii,cateodata mi-ar placea sa nu mai fiu acea carte deschisa.acele pagini imense,din care lumea citeste totul si nimic nu se intelege.mi-ar placea ca fiecare om sa se bucure de orice lucru marunt.
mi-ar placea sa nu mi se mai ascunda lucruri.mi-ar placea ca oamenii dragi sa nu omita sa-mi spuna detalii despre viata lor.mi-ar placea multe.
azi noapte m-am bucurat de-o sedinta foto cu un vechi prieten.nu-mi imaginam ca am sa ma mai intalnesc cu el vreodata.nu-mi imaginam nici ca am sa ma binedispun ingrozitor de tare ,discutand tot felul de lucruri fara vre-un sens aparte.luna era pe cer,plina,iar in jurul meu aerul avea 4 grade.innebuneam de frig,dar nu ma gandeam la acel spirit,care parca iubeste sa-si incurce viata,sa si-o descurce ,ca apoi,in final,sa si-o complice intr-un mod nespus de ciudat.am reusit sa nu ma gandesc,ca mi-ar placea sa fie mai deschis cu mine,ca mi-ar placea sa inteleaga ca,sub tot stratul de oameni cu chip de iubire si prietenie,existe de fapt,alti oameni care chiar tin la binele si linistea lui.oameni care se ingrijoreaza din orice lucru mic sau mare.oameni care,in esenta,vor fi acolo pana la un capat,capat de drum,capat de viata,capat de rabdare si compasiune.un capat.
si dupa sedinta foto,am plecat la sora,sa-mi cumpar tigari.si-am gasit oua kinder,ca-n copilaria mea.oua de ciocolata,cu strat de lapte pe dinauntru.si cu o jucarie intr-un ou dragut si galben,de plastic.si m-am bucurat de acel ou,pentru ca mi-am adus aminte ca am trait o perioada,tare demult,cand nu existau griji,nici oameni multi de care sa-mi fie teama sau pentru care sa ma agit intr-o suferinta ciudata.
dar asta a fost atunci.si-acum e duminica,o zi plina de lucruri ciudate,de constatari duboase,de nervi si senzatia dureroasa de neimportanta.
0 comments:
Trimiteți un comentariu