home?

subit toata dorinta de a merge acasa a disparut.peste noapte m-am gandit la un milion de lucruri.

m-am gandit sa ofer niste explicatii suplimentare,sa-mi descriu starea de spirit,sa-mi descriu noua traire printre oamenii petrecareti.la un moment dat m-am gandit chiar la explicarea unor argumente pe care dintr-o data,sufletul meu le-a inteles si luat ca atare,lasand in urma panica mea legata de viata pe care cateodata mi-o imaginez intr-un fel,cateodata in cu totul altul.

cu cateva ore mai devreme imi pierdeam rabdare in fata unei persoane,care nici macar la a 3-a explicatie simplificata nu pricepuse mesajul ce aparea pe monitor.putin mai tarziu tremuram de nervi,pentru ca nu-mi gaseam cuvintele necesara sa explic pronfunda mea dezamagire.ce dezamagire,eh,pai stii tu.aceea in care m-am zbatut vreo doi ani pana am ajuns la concluzia ca nu are rost nimic,atunci cand intr-o relatie interumana, receptorul trateaza prezentul cu spatele pentru absenta unui trecut.si ce trecut a existat daca emitatorul ofera dovezi solide si clare,iar receptorul le refuza,etichetandu-le totodata ca fiind inexistente in toata maretia universului.asteptand speranta ca,undeva in interiorul receptorului, inca exista samanta de suflet desprins din purul centru al universului,emitatorul a clacat.a clacat rau.si situatiile prin care a trecut a ajutat.intr-o zi,emitatorul a ajuns la adevar.dureros,dar vrednic de spus pentru salvarea intr-un viitor(indeprat si vesnic) al receptorului.

cateva ore mai tarziu,am analizat comportamentul omului din jurul meu,in jungla de beton a marelui oras.concluziile devin greu de digerat si cum e dimineata si somnul trebuie executat,sunt greu de insirat.

ca spre sfarsit o veste buna sa-mi taie rasuflarea si odata cu ea dorinta de a pleca acasa.

si cum s-a spus.daca e veste buna si e de durata,atunci plecarea mea spre calea linistii,pentru cateva zile ,nu-mi va distrage atentia de la drumul bun.

getting away with it all,messed up,that's the living..