m-am trezit in camera ce pana atunci fusese total golita de orice urma de afectiune.adesea ma gandeam la toate clipele petrecute acolo,la toate sufletele ce-mi zambisera dimineata,seara,in miez de zi,la soarele ce batea prin ferestrele mici,pe patul gol de orice urma de drag.m-am gandit la toate serile singuratice-n care mereu mi-am dorit opusul,si-apusul umplut de fericirea emotionala,dupa care ,tanjesc ,ca om,ca suflet ,ca prezenta fizica,in lumea-n care,la un moment dat,famlia pleaca doar ca sa se formeze o alta.
buclele ii urgeau peste perna imensa,grea si din cand in cand i-i le strangeam in pumni,doar ca sa aud chiuitul.violenta lipsise cu desavarsire,si cea fizica si cea verbala si totusi prin minte iepuri albi fugeau,ca termeni de comparatie suprema.si ce altceva ar fi putut alerga prin mintea-mi bolnava,daca nu acel iepure alb,dupa care-am fugit si fugit,fara sa obosesc,in toate-acele zile in care alternativa era doar un semn de intrebare,o optiune folosita intr-o viata paralela,proiectata din cand in cand in vise si somnuri dulci?violenta lipsise desi era puternic suspendata in aer.
era dimineata si ceata,cand am aflat cum e..sa-mi beau cafeaua tinuta-n brate,coplesita de drag si-un dor necunosut.la fel de necunoscut ca si momentul in care firul povestii s-a schimbat si intreaga stare odata cu el.
undeva intre clipa in care si-a dat seama ca sunt acolo,intre imbratisarea spontana,copilareasca plina de dragoste si dimineata spre rasarit cand imi arata marele oras din perspetiva pe care o vazusem de-atatea ori,fara sa-i inteleg sentimenetele ascunse.eram in mijlocului orasului,aproape calcand pe apa furioasa si rece ,ca vantul de toamna,cand mi-a luat chipul in maini,sarutandu-mi buzele.nu ma simtisem niciodata asa,desi intalnisem in treaca fericirea.era un alt soi de fericire,una de-un nivel aproape spiritual.momente desprinse din toate filmele si toate cartile de care ma indragostisem odata,sperand sa gasesc si eu acel de nivel implinire.intreaga noastra cunoastere era desprinsa din filmul maret al cosmosului.
spre surprinderea mea,tinuse minte totul.ziua bomardata de soare,pozele facute pe-asuns,marul intins,toate povestile lungi de dupa si toate zilele in care i-am evitat prezenta,sperand sa scap de alegerea facuta in acea zi.
dimineata,eram fericita,pentru ca pentru prima oara,aflasem cu mi-ar fi fost prezentul.pentru ca,pentru avusesem ocazia sa pun apat cronometrarii absurde,a timpului pierdut,alergan pe campuri iluzorii dupa iepuri albi.
la scurt timp dupa,sentimentul de goliciune sufleteasca se instalase-ntre cei patru pereti.si-odata cu el,nevoia sa fug acasa.un alt si diferit sentiment,fata de cel pe care-l avusesem cu saptamani in urma,cand rutina intalnirii iepurelui,desenase cu cerc in sufletul meu.
0 comments:
Trimiteți un comentariu