brumar

doua lucruri m-au atras intotdeauna la calendarul crestin ortodox .unul din ele e fazele lunii si lungimea zilelor,iar celalalt,denumirea populara a lunilor anului.in copilarie traiam intr-o lume de poveste.primavara infloreau toti copaii si-n locurile unde-acum s-a latit asfaltul,cresteau flori din toate soiurile.era o simfonie a culorilor e preceda vara,ferbinte si plina de libertate,de voiosie,de genunchi pleznind a sange si seri lungi,ce gazduau jocul de-a v-ati ascunselea,pana cand,pe rand,cartierul se elibera de copii,dupa ce vocile calde ale mamelor pictau ecouri pe peretii grosi ai blocurilor.toamna era toamna,cu frunze galbene.toamna,la fel ca toate anotimpurile ,isi respecta denumirile folclorice.in noiembrie,acum ceva vreme,acum cativa ani,asteptam u drag prima zapada,inainte de primul mos.si cand prima zapada cadea peste natura uscata si rece,fugeam seara sa culeg si sa leg de-o-lalta bulgari de zapada.

e cale lunga de-atunci.pamantul s-a maturizat,a mai imbatranit cativa ani si-odata cu el,si eu.nu mai suntem copii ce respectau u strictete legile mamei natura,dar adesea duem dorul acelor zile pline de boem.e o cale parca infinita de saptamana trecuta si pan-acum.e o cale lunga,strabatuta-n cateva zeci de ore,de la hanoracul pufos si verde,lasat deschis,purtat pe strada-n bataia ultimului soare cald,de toamna.ma intrebam cand are sa vina si prima zapada,nestiind ca am sa am parte de surpriza magnifica,de a o regasi,la fel ca-n alti ani,cu cateva zile bune-nainte de mos.

am batut orasul,pe jos,departe de autobuse,de masini.doar printre oameni,uitandu-ma la chipurile lor si-auzind,printre pauzele de muzica,glasurile incantate ale copiilor.