mi-a trecut la un moment dat,prin fata ochilor o imagine fugitiva.am deslusit-o si-am dedus ca ar putea f luata dintr-un film,dintr-o carte si-apoi suprapusa peste viata si peste-ale sale zile.traiesc in marele oras,in inima tarii.
acelasi mare oras de care eram indragostita in copilarie,orasul in care visam sa traiesc in adolescenta.orasul in care-mi vizitam altadata prietenii si-ale lor case inchiriate,orasul in care temporar locuia si iepurele alb.orasul cu suflete venite din toata tara,orasul cu sute de accente si sute de modele umane.traiesc in marele oras prin care oameni trec.dar cat din toti cei ce trec raman?nu pentru ca au ocazia,pentru ca vor,pentru ca simt cum sufletul lor se leaga de strazile lui in lumina apusului,de oamenii grabiti si traficul din acele momente ale zilei cand toti ar trebui sa fie la birourile si mesele lor,de zecile de case-n care picioarele le-au calcat,de sutele de oameni pe care i-au cunoscut si s-au cunoscut la randul lor?
cati din toti cei ce trec prin marele oras,se-ndragostesc?cati raman,ca sa-si traiasca iubirea-n casele-n care au cunoscut-o?cati isi cladesc familii si devin acei "oameni grabiti si prinsi in traficul din acele momente ale zilei cand toti ar trebui sa fie la birourile si mesele lor"?cati raman fericiti si tineri,chiar de ani buni trec?
cati din ei,din toti cei ce trec,devin locuitori stabili,viitori substituenti ai celor nascuti,traiti aici?
nu exista seara,apus sau rasarit,care sa ma prinda pe strazi,cu alte ganduri decat cele pe care le aveam acum cativa ani.nu exista moment in care pasii mei pe strazi,sa traga dupa ei ganduri dragi,vise la care-am renuntat de mult,sentimente de caldura,zambete pe buze.cand toate ma navalesc,imi doresc,inca-mi mai doresc,ca tot ce traiesc sa fie un produs al imaginatiei mele.totul sa fie un vis al copilei,pline de emotie,ce tremura stiind ca pasii ei o duc spre bucataria mica,spre camera ciudata,cu fereastra prin care trecea din cand in cand miros de paine calda.spre patul vechi,aproape de pamant,cu dulapul fantomatic si baia plina de apa.
nu exista zi in care sa pasasc pe strazile marelui oras,fara sa-mi doresc ca prezentul sa fie cel pe care mi-l imaginam ,pe cand el reprezenta viitorul.nu exista,capul mereu mi-e plin de-acele dorinte hasurate-n imagini.
si-n serile tarzii,cand oboseala-n coboara pe chip,cand soarele e apus demult,prematur si umerii ma dor ,in acele momente-mi doresc sa plec mereu spre acea camera.acolo unde linistea era deplina si curativa,unde cafeaua de dimineata avea un parfum aparte al unicitatii cu un varf de scortisoara.
si toata imaginea mea,filmul in care lumea alege doar sa treaca sau alege sa ramana,nu tine niciodata mai mult de cateva secunde,secunde-contur,centrului plin de imagini din trecutul in care orbirea-mi era doar mie ,cel mai putin evidenta.in restul secundelor din clepsida vietii-n marele oras,in restul secundelor,imi doresc sa am sansa sa gasesc implinirea acelei nevoi,dorinte.imi doresc sa-mi dorm doar o parte din nopti acasa,imi doresc ca in toate celelalte sa raman patul meu,cu-un el.si-mi doresc sa sa fie asa,bine si zambetul pe buze sa-si pastreze inocenta si simplitatea ,pana spre-acea casa,pana in acel moment in care casele vor disparea si una singura va ramane.
imi doresc o casa,in centru.pentru e frumos si-aglomerat.si-mi doresc ferestre inalte si zvelte,cu rame marron,cu perdele fine si albe,ca sufletele de fecioare,din povestile nemuritoare.imi doresc lumina si buchete alb-rozalii de flori,imi doresc camere bombardate de mitologii din toate punctele cardinale.imi doresc biblioteci din lemn de stejar si carti imbracte-n piele.imi doresc un film.
imi doresc sa raman,in marele oras,pentru ca vreau sa raman vesnic indragostita de el.
0 comments:
Trimiteți un comentariu