m-am trezit cu parul ud,din lumea inconstientului aproape acvatic al viselor.nu mai stiu de-o vreme buna,daca lumea aceea e rezultatul unei altei lumi,unei lumi mai paralele decat cea in care-mi misc trupul zi de zi.m-am trezit cu parul ud,mirosind a migdale si-a mango,prins in bucle de soare tomna,legat la capete in culorile trandafirilor tarzii,plapanzi de noiembrie.
m-am trezit ascultand muzica,din nicaieriul tehnologiei ,in panza de paianjeni replcatori,electronici in care oamenii-si..traiesc o mare parte din viata.m-am trezit gandinu-ma la toti cei ce bantuie strazile-n mijloc de zi,in adierea calda a vantului,orbiti de lumina puternica si vesela a marelui,galbenului astru.m-am trezit cu parul ud,mirosind a migdale si-a avocado,imbibat in vise si imagini,in teorii ciudate despre oameni,oamenii dn juru-mi,despre propria-mi existenta.dar m-am rezumat la a ma gandii la altii,caci doar ganditul la propria-mi persoana ar fi dat nastere unui glob mare,opac de-un incontrolabil egoism,pe care,in virtutea unor valori morale,l-as fi pastrat si iubit,ca pe-un copil din carne si oase.
si-am meditat,m-am gandit la toti oamenii,la tot ceea ce sunt si tot ceea ce reprezinta cu adevarat,in adancul sufletului.the core.m-am gandit la toate acele sentimente scapete din strictetea apararii centrului nervos al sufletului.tot ceea ce il reprezinta,toate tesuturile moi,vulnerabile pe care clipe de oboseala,nopti nedormite,petrecute studiind,citind,planificand sau doar macinate de insomnie,le sfarma intr-o distrugere aproape irecuperabila.toate gaurile ramase-n urma,umplute cu fluidul vietii continuate in toate diminetile anoste,pana la reuperarea finala.m-am gandit la timpul dintre cele doua extreme,la toate melodiile pline de amintiri,de drag sau de ura,la toate filmele de dragoste in care oamenii se ragesesc.la toate povestile pline de emotie,in care cei mai sensibili se regasesc.m-am gandit la stereotipul tuturor povestilor si-al tuturor sufletelor de gen feminin.la toate sufletele de gen masculin,aproape inobservabile.la micile lor scapari,la mimatul melodiilor,aparent fara nicio semnifcatie.la intrebarile cu toate subintelesurile aproape indetectabile.
m-am gandit o vreme la scenarii,la multe scenarii.si-apoi am privit pe fereastra,spre bolta albastra,imaginandu-mi ca trec de ea,si-ajung intr-o alta parte a galaxiei,in cu totul alta parte a universului.si-atunci am realizat maretia din infimitatea pe care o reprezentam noi,oamenii.ei oamenii,noi,sufletele.
Oh, he said he'd cure your ills
But he didn't and he never will
Oh, save your life
Because you've only got one
0 comments:
Trimiteți un comentariu