aftermath #5

si-urmeaza ultima luna,ultima luna dintr-un an plin de abis,confuz,mister,lucruri bune pe-alocuri,ipocrizie dezgropata din mormintele socialului demult aflat pe liniile delirului post-adolescentin.ma pregatesc pentru o luna incarcata,desi ar trebui sa fie coplesita doar de spiritul craciunului si-al dragului de familie,luminata de toate beculetele colorate de prin orase si mansarde,camere mici cu paturi imense.

departe de tot ce are sa fie luna decembrie,departe de tot de ea,inca-mi scald trupul in apele tulbure ale ultimei zile din ultima luna de toamna.aici unde,ar trebui sa fac un rezumat,dar nu pot ,caci mi-e mai mult decat greu sa rezulm chiar si-ultimele 10 zile,pardon,3.ce mai zile!e ciudat cum sclipirea spirituala m-a lovit din senin,chiar in momentele in care incepusem sa ma abat de la ea,sa gandesc mai mult prin prisma tuturor celor obietive,stiintifice.

destinul m-a pus din nou fata in fata cu o cale,pe care o aleg si nu o aleg,o cale ce-are la baza ei ceaiuri orientale,energizante,hipnotice,misterioase si betisoare parfumate cu miros de deja-vu,imbatranit putin de vreme.

si-am vazut prima zapada si-am primit primele complimente dupa-un lung si anevoios timp.si-am primit,tot in noiembrie,ocazia sa-mi intalnesc latura nealeasa a destinului ce-a luat nastere acum patru ani.si m-am trezit din nou,intr-un delir spiritual,intr-un vis macabru,presarat cu zahar si zambete.

departe de rutina pe care nu o mai cunosc asa ,ca altadat' gandu-mi zboara pe stradute intunecate,de parc-as fi o adolescenta pierduta-n drumul spre prima zi de liceu.de parc-as fi o copila de generala ce-nvata sa traiasca pasiunea,pasiunile,viata.

imi astern capul pe perna moale doar ca sa ma trezesc in delir,in dansul ielelor,in dupa-amieze fara sens,dar pline de inteles.ma tem si ma las coplesita de toata energia,doar ca sa o iau de la capat.ma las hipnotizata,doar pentru ca-mi place,dar ma trezesc la cel mai mic impuls al subcontientului,care,cred ca e singura farama de inteligenta din toata fiinta mea.un om batran ce-mi gazduieste sufletul si-l scutura din tzatzani pana-si inlatura orice urma de reverie.

si-apoi,apoi ma trezesc la realitatea determinata de toate impulsurile electrice de la surpafata pielii.ma trezesc urand,detestand,dorindu-mi totusi sa intelg nu doar de unde ci si de ce am parte de toate extremele negative,pe scala sentimentelor umane,la rasarit de soare si aproape intinse peste zi,de parca ar fi saraca,o felie de paine frageda.

ma trezesc si-adorm la loc,doar ca sa atipesc,fara sa ma odihnes intr-un somn iepuresc.si ce ma fac,daca acum,dupa atatia ani de dor si nevoie am regasit iepurele alb?si nu cel de care m-am inragostit,ci varianta lui mai inteleapta,mai matura si cunoscatoare de toate cele ,ale vietii?ce ma fac,daa mi-e teama de-acel iepure,dar visez la el in somn iepuresc?

e sfarsit de noiembrie si-o floare de colt imi mangaie degetele.si jadul din gat,si petrele de foc.

si toate pietrele in general.


the day that you stop running,is the day that you arrive.
stop chasing shadows,just enjoy the ride.
si ..stau de-un an in cluj,ducand o viata cvasi-boema.o viata la care visam altadat' ,dar n care ma trezesc fara sa-m dau seama ,cat de lipsita de semnificatie e.