the alternative question,life,answer.

It's a new dawn

It's a new day

It's a new life

For me
And I'm feeling good

si daca atunci as fi ales sa ma duc pe acea cale,din care-am gustat,de care m-am bucurat,a carei viata a durat mai putin de-un moment,astazi ar fi fost totul schimbat.nu ma gandesc deloc la alegerile materiale pe care le-as fi facut,refuz sa ma gandesc ca mutarea si alegerea ar fi fost de alta natura.pana la urma,nu-mi detest prezentul ci il chiar ador.as fi fost o persoana implinita,fericita.cel putin,asa imi place sa-mi imaginez alternativa.

dar darul spiritualitatii..l-as mai fi cunoscut?m-as mai fi izbit cu capul de cei mai grosi pereti ai destinului doar ca sa-mi sparg craniul in bucatele si sa-l lipesc apoi,plangand,reconstituind totul de la un zero absolut ,doar ca sa invat sa vad lumina si toata pozitivitatea-i atasata?poate ca nu.poate ca daca totul ar parte dintr-un test psihologic as bifa casuta ce accentueaza si categorizeaza negativitatea raspunsului.

as fi iubit sa construiesc vara corturi,in care sa-mi duc visele,pe dealuri indepartate,apropiate de cer.as fi iubit sa-mi tes pe rochiile lungi,colorate florii din cele mai colorate gradini.as fi cunoscut alti oameni,alte suflete si alte scrieri ar fi existat despre ei.dar as fi trait intr-o boemitate mult prea paralela cu realitatea.si nu paralelul si nici pierderea contatului cu lumea in care traiesc,ar fi fost problema,caci aici,la finele povestii,realizez ca,oricum pastrarea contactului cu lumea exterioara mie,nu a fost o reusita demna de laude.am plans de-atatea ori,regretandu-mi soarta,alegerea,diminetile pline de cafea cu spuma fina,privitul in gol,spre chipul si mai gol,tinut viu in amintirile mele,din acea dupa-masa de vara tarzie,undeva la sfarsit de septembrie,chiar inainte de instalarea fizica a toamnei.

am plans de atatea ori dorindu-mi altceva,doar ca sa realizez ca altcevaul disponbil,m-ar fi facut o persoana mai buna.m-ar fi inlaturat de la adevarata-mi natura,de la sufletul trist,aproape monocrom.

exista o disrepanta,c-un ascunzis genetic clonat.exista o iscrepanta intre gandurile mele de-acumul prezent si-acumul prezent paralel.o alta lume,un alter,alter ego.o simpla prietenie,probabil uitata pe strazile micului oras,in are mi-am dus traiul o buna parte din viata.

in acea zi toate s-au schimbat,dar nu pot decat sa ma bucur,c-am reusit sa pun capat unei povesti la care visam.

ma bucur c-am avut ocazia sa-mi indeplinesc destinul,bucati de-ale sale,identice,venite din lumi diferite.

ma uit adesea la cer,cand seara acopera marele oras.sunt putine noptile-n care nu ma simt ca-n Wristcutters,in lumea celor ce nu aleg nici raul nici binele si raman blocati in lumea dintre cele doua poluri.ma uit adesea la cer si marchez inca o clipa-n care stele nu exista pe bolta asscutita si taiata de cabluri.fara stele si fara dorinte de indeplinit,seri fara de luna,dar pline de cercuri galbene,felinare si suflete goala.ma uit spre cer,simtind acel moment in care toate au sa se schimbe,din nou.acel moment in care am sa zambesc ,implinita de toate drumurile ce au dus la el.fericita de sufletul cunoscut ce ma asteapt-acasa c-un ceai de tei cald,in serile plaute de toamna si-un vin fiert incarcat de sortisoara-n serile de iarna.casa cu pereti plini de poze,de toate marimile,cu noi,cu ei,cu toti cei din viata noastra.pereti incarcati de picturi ciudate,podele intesate de mese de toate marimile,pline de vase cu flori albe si roz,intesate de rame vechi,scaldate-n broz.broderii fine si camasi de noapte transparente.

ma uit adesea la er,in marele oras,dorindu-mi sa ma intorc la casa mea de-acasa.la cerul instelat,plin de dorinte gata de indeplinit,de sperante,de nimicul inconcret,atat de departe de-acel sentiment de  implinire superioara al binelui,ce pare sa nu mai vina.

si daca are sa vina?am sa fiu fiinta plina de drag si-afectiune ravasita peste toate frontierele societatii?

nu.

niciodata.

pentru ca-n toate zidurile de care m-am izbit am lasat fragmente amnezice.am uiatat c-am invatat odat' despre manifestarea public-a iubirii,despre gesturi pline de tandrete,despre..tot ce-nseamna romantismul.tot ce-a mai ramas in mine,e fluidul din cavitatile odata pline de toate cele de drag.fluidul ce-mi aminteste ,doar intre patru pereti ca pot iubi,simti si fi fericita,pentru ca tanjesc dupa tot,dupa nimic.

si totul si nimicul ramane un secret ascuns,ascuns,ascuns macinandu-mi sufletul.