pauza din miez de zi.

am hotarat sa iau multiple pauze azi,de la toate conceptele ce-mi strabat viata.bombardata de lipsa totala de entuziasm,la fel de mare pe cat era cand exista acum cateva saptamani undeva in interiorul meu,m-am decis sa-mi incep trairile,evenimentele majore prin mai multe pauza,ca orice zi bine-nceputa in natia mea,patria mea,tara mea.(cea draga?

ar fi putut  sa cada azi picuri de ploaie in calea mea,ar fi putut sa apara un dublu,triplu,cvadruplu curcubeu in urma-mi posomarata,starea mea ar fi fost la fel.lipsa de energie-mi macina trupul,dar nu e nesomnul cel ce-mi stapaneste incontrolabil mintea si deci,printr-un raport absurd trupul.

nu mai stiu ce e de ceva vreme,dar simt ca am gasit intr-un mod aproape epifanic(nu cred ca exista cuvantul,mi-a strabatut pur si simplu mintea,dar cred ca sunt destui oameni care s-au mai gandit la el,pana acum) anumite raspunsuri la salvarea constientului meu.mi-ar placea sa pot pot pratica autohipnoza,caci stiu ca ar fi singura cale prin care m-as putea lamuri.subconstientul imi trimite vagi semne,dar nu ma pot multumi cu atat de putin,cand in el sunt stocate atat de multe informatii..niciodata nu ma pot multumi  cu (atat de) putin.

am auzit azi un lucru fascinant,in aceleasi doua ore-n care-mi chinuiam persoana sa uite toate-acele impulsuri ,toate acele dorinte,toate acele vise/fantezii.in acele doua ore-n care-mi doream din tot sufletul sa nu-mi pierd ochii-n genele ce-au creat buclele castanii si pielea cafenie,in acele doua ore-am auzit un soi de definitie al unor persoane ce-mi poarta conditia,multe de altfel.multe specimene apatice ce,aparent, fac umbra,la fel ca mine,pamantului,fara sa realizeze ca de fapt,sunt printre acele persoane,din interiorul acelui cerc de persoane ce afecteaza ..ah.e o poveste lunga.

am auzit in acele ore ca "persoanele depresive sunt de fapt,acele persoane ce percep realitatea in adevaratul sens al cuvantului.cele ce se vad asa cum sunt,imaginea lor in societate afetandu-le moralul".deci traim intr-o societate impartita nu pe rase,sexe,religii sau alte categorii.traim intr-o societate impartta in trei mari categorii.

suntem noi,cei din categoria celor ce indiferent de tehnologie si tratament,vom avea mereu in subconstient ideea exacta despre noi,cea care la raportata la mediul inconjurator provoaca anxietati,traume,deliruri,psihoze.sunt cei a caror programare genetica a avut parte de mici imperfectiuni,cauzatoare de mari afectiuni.intr-un final fericit,poate fals,daca e sa tin cont de intreaga definitie,raman cei pentru care genetica nu a avut erori de programare (mda,chiar suntem bieti roboti!),iar perceptia lor despre sine nu prezinta discrepante in raport cu perceptia societatii despre sinele lor,ingamfat.

deci traim intr-o lume falsa,reala,bolnava.traim,traiesc si,momentan,recunosc ca sufar de o usoara pasa depresiva.usoara,e putin spus,dar e mai usor sa spun usor decat sa recunosc ca depresia mi-a dat o palma,din nou.oricum e mai bine sa recunosc asa,decat sa ma ascund dupa false motive.sunt trista,dar nu am habar de ce.nimc nu ma intristeaza,nici nori inexistenti,caci clujul e scaldat in soare;nici singuratatea-mi de care ma bucur in secret cand pot sa mananc dimineata la patru paine cu unt,sare si-o cana mare de cacao cu lapte.

nu e nimic,toate ma fac fericita..chiar si mama care ma da disparuta pe la toti prietnii,din toate orasele.posibile si imposibile.nu e nimic.sunt doar trista.satula de nimic.de tot,de ..

pauza mea a luat sfarsit.ma intorc pe meleagurile psihologiei,ratiunii umane,gandirii logice.poate,poate gasesc un raspuns starii mele incontrolabile de tristete.

..and I'm not happy and I'm not sad...