ah,era o dimineata frumoasa de iarna,ne uitam pe fereastra mica la dansul frenetic al fulgilor de nea,in pauzele in care ne chinuiam sa ne bem cafelele ce nu alunecau pe gatlejele noastre insetate dupa tutunul ce lipsea cu desavarsire.mai aveam fiecare cate-o tigara si ceva resturi de foite,sifonate,din weekendul ce tocmai trecuse.in casa,in curte,in intregul cartier acoperit de zapada,linistea domnea.ma simteam ca intr-o poveste,caci ultimele trei zile fusesera file de carte,din cartea vietii noastre.evenimente ciudate,pline de muzica si de oameni,goliciune prin camere abia reumplute de suflet.blana se instalase-nauntrul nostru,crescand de-a lungul arterelor,halucinatii cinamatece.pofta mea de-mi povesti amarul se instalase si ea,desi amarul meu era fictiv.mi-era bine de fapt,mi-era foarte bine si eram foarte fericita.spaima ma clatina din loc,spaima unei eventuale karme negative ce astepta cu sete diaboliceasca sa se abata asupra mea,ca-n ultimii patru ani,pana la acel moment cand intrasem in spatiul tigancilor si fusesem eliberata de negrul vietii mele.
eram fericita si speriata,dar dimineata era un drog puternic,atmosfera in care traiam era boema si mi se parea mai usor sa-mi impletesc o codita roz,decat sa-mi innec sufletul in ce-a de-a doua sansa careia,psihic si spiritual,eram mai mult decat pregatita sa-i dau cu piciorul.careia ii dadusem deja cu piciorul de cum plecase,pentru ca asa simteam ca e mai bine.
urmatoarea dimineata,m-a gasit undeva in patul meu moale.nu mai era dimineata de mult,nu..nici macar amiaza.era zi,atat mai stiu.o zi ce trebuia sa se continue in aceeasi boemitate ca toate celelalte patru ce trecusera.totusi,parea imposibil sa reusesc atingerea magnificului din toata situatia in care ma trezisem,spaima isi marise intensitatea si ignorata granitele,la fel.spre seara ma intalnisem cu un Luca,un ciudat si retras fata de care nutrisem o adevarata admiratie si-un soi de drag,ce m-ar fi facut sa-l duc la casa tigancilor.ma tot gandeam la ziua in care aveam sa-l prezint misticului in care ma scaldam.nu era aceea o zi,caci nu puteam nici macar eu, sa intru acolo,sa-mi pierd mintile in lumea aceea ireala,doar ca sa ies din nou in zapada de trei metri.Luca-mi povestise pe scurta bucata e drum,batuta impreuna,despre irealitatea lui,despre boemul lui.despre a 5-a lui zi de continuat totul.vocea mea tremuranda ii spusese despre frica mea de a ma intoarece la real.
n-a trecut mult de-atunci si totusi,ma simt ca intr-o viata paralela.ma intreb cum e e posibil sa duc dorul unei entitati de care mi-e frica,mi-e frica sa ma intreb cum poate sa-mi fie sufletul atras de entitatea ce-mi provoaca teama.si-apoi ma intreb de ce toate coincidentele?de unde?din ce colt hazardos al universului?
dar asta e o alta poveste.
e o dimineata alba de iarna.mai sunt doar cateva zile pana la craciun iar bradutii colorati,cu subrol de prajiturele ,sunt deja facuti intr-un viitor apropiat.cafeaua mi-e rece si tutunul varsat pe podeaua lucioasa.
beculetele dau nastere boemului,baldachinul legat cu fundite roz ma apara de rele,si camera si casa si familia la fel.lenea pluteste in aer iar cizmele asteapta sa fie carate-n dunele de zapada de-afara.pentru prima oara intr-o lunga si nesuferita vreme,visele au avut toate continuari intre ele si moartea mea a fost transcedentala.
si-mi place agitatia din casa.zgomotul de fond,sutele de cani pline de cafea,lumintele de peste tot si ingredientele ce-si asteapta randul.craciunul e pana in 24.craciunul la mine tine 4 zile.ca asa e boem.
in 25 se instaleaza realul.
acelasi real instalat,in dimineata aceea tarzie de iarna.
0 comments:
Trimiteți un comentariu