la apus e plecarea fizica.

n-am sa-mi permit curand sa plec,nu mai departe de marele oras,unde ma intorc curand.curandul ultim,reprezinta mai putin de 24h,si cele mai putin de 24 de ore inseamna o serie de liste ce trebuiesc bifate.bagaje emotionale si bagaje fizice,haine si parfumuri,margele si sidefuri colorate.ma intorc in marele oras,unde nu e nevoie sa vad chipul speriat,gol al mamei si unde n-am sa simt raceala,distanta,granita mai nou instalata intre mine si fratele meu.are sa-mi fie dor de tata si de optimismul lui,care adesea mascheaza o urma de cvasi-predare in fata imposibilului.daca nu ar fi chipul lui,pe care citesc mereu izbanda,n-as pleca impacata cu gandul ca,poate ca saptamani bune n-am sa mai revin acasa.

dar mi-e mai bine acolo.in marele si golul de suflet,oras.mi-e mai bine,caci e mai usor sa ignor orice urma de problema,pe care micutul meu oras,dragul meu apartament,iubita-mi familie,o are tesuta intr-un substrat epidermic.si totusi,ignoranta,in toata splendoarea ei nu e nimic altceva decat o boala..de care sufar,de care suferi si tu ,si toti cei pe care-i cunosc,toti cei pe care-i cunoastem.uf,marele oras ma captiveaza si mi-e usor sa ma imbolnavesc pe strazile lui agitate.mi-e usor sa ies din depresii monetare si goluri abisale sentimentale,caci acolo mi-e scoala,mi-s oamenii,mi-e dragul si dorul,mi-e viata pe care-o respir.

nu stiu ce ma asteapta,destinul nu mi-a trimis niciun impuls electric semnificativ.n-am simtit nimic pana acum si nici nu stiu pe ce carari sa o iau,dupa ce pasesc pragul anului cu doi de 1,la sfarsit.poate ca aici e si cheia.poate am sa oscilez intre d o i de 1,cazand intr-un haotic cerc
vicios.
sau poate nu.poate-am sa mor de foame,cu note mari in buzunar.nu stiu,nu mi-e usor sa trec fara pic de sentiment in anul nou.

caci e ca si cum m-as pierde intr-un labirint,legata la ochi.

esarfele colorate si tesaturile indiene,pietrele fine si toate ceaiurile calde ma asteapta.

le duc dorul si-i duc dorul.lui,casei tigancilor si-atmosferei in care-mi pierd mintea.asta am sa fac la inceput de an.am sa beau un ceai cald acolo,in asteptarea revelatiei divine,cea care are sa-mi dezlege ochii ,aratandu-mi drumul bun,in labirinth.

All I want is the best for our lives my dear,

and you know my wishes are sincere.

What's to say for the days I cannot bear

A Sunday smile