uite ce e,vreau sa fug.in lume,departe.m-as vedea maine dimineata la rasarit de soare,undeva in varanasi,acolo da,acolo unde se spune ca viata si moartea se impletesc in armonie.m-as pierde in temple vechi,mai vechi decat asfaltul pe care calc zilnic,iar la apus gangele mi-ar spala picioarele.as dezvolta sute de boli ciudate,pe care,cu timpul,sistemul meu imunitar le-ar combate si ,poate ca,daca as sta ani acolo,trupul meu s-ar obisnui sa nu mai gazduiasca comunitati de bacterii.
dar n-as sta ani,as sta saptamani,dupa care as fugi in munti,in nepal.m-as asunde de civilizatia urbana si m-as imprieteni cu localnicii,le-as invata obiceiurile si traditiile,mitologia,poate ca si limba.
si-apoi as pleca.nu stiu unde,spre o alta tara in care oamenii au pielea arsa de soare si bijuteriile fine si colorate.
m-as duce prin maroc,sa ma pierd in minunatele medine,printre condimente puternic aromate.m-as targui cu vanzatorii si-as face scandal.dar cum,religia spune multe despre femeie si-al sau statut,poate ca as fi condamnata la optzecidelovituridebici.sau poate nu.
dar as pleca,chiar maine de-as putea.departe.la capatul lumii si dincolo de el,tot cam pe-acolo unde legile fizicii nu mai prea conteaza,caci tot ce urca nu trebuie neaparat sa coboare in univers.
dar maine dimineata n-am sa plec niciunde,caci am sa stau pe fereastra sa privesc cartierul alb,purificat prin ritualul frenetic al fulgilor de nea.si-am de gand sa ma uit in gol,inducandu-mi mintea intr-o stare meditativa,vegetativa,fara sa fac legaturi sinaptice voite,sau daca e,fara sa fac vreo legatura intre tot ce simt si tot ce vreau,tot ce e o premonitie si toata teama pe care o inconjoare.
0 comments:
Trimiteți un comentariu