sihcni

pretinzand ca depresia de toamna mi-a trecut si ca spiritul de sarbatori imi intra parca tot mai adanc sub piele,incerc sa-mi scriu viata in randuri.

am renuntat la politica.am renuntat la urmaritul stirilor de la ora 1(pentru ca cele de la ora patru nu se prind in cluj).am renuntat sa ma mai uit la badea,sa citesc mediafaxul.am renuntat la multe.din cand in cand imi face mama cate-o recapitulare.am aflat azi ca a murit gheorghe dinica,un lucru care m-a suparat si m-a adus ,putin, din nou pe linia de plutire.am sa-mi revin curand ,la starea aceea de "in the news,with the outside world".

m-am inchis in casa,recunosc,dare atat de bine si frumos aici!m-am dezumanizat aproape zilnic si acum cred ca mi-am nenorocit foarte multi neuroni.imi simt creierul ars,slabit si incapabil sa faca vreo miscare coerenta.

de fapt sunt inca trista,furioasa,suparata,melancolica.mi-e dor de oameni.mi-e dor de bogdan.am avut destul timp sa ma lecuiesc.am avut destula vreme sa-mi clarific mintea,dar la sfarsitul fiecari zile realizez ca orice ar fi,toata viata voi avea un mare drag fata de el.

si-apoi,dintr-o furie de moment,dintr-o incapatanare de cateva zile,care se pare ca e in continua ascensiune,mi-am nenorocit si relatia cu singurul om care a reusit sa ma scoata din transa pe care o duceam in spate,ca o cruce grea.nu-mi place sa vorbesc despre asta.am sa readuc la normal si relatia cu el.va fi bine si frumos,intr-o zi.a fost bine si frumos si dupa patru ani in care l-am urat,ca apoi sa realizez ca mi-e chiar drag.mi-e dor doar sa ma trezesc obosita si cu ochii impaienjeniti,la el.e placut sentimentul.

doi oameni special,pierduti intr-un abis al ecourilor mele.

in fine.

e o poveste lunga si complicata.

cateodata-mi doresc ca fratemeu sa se insoare.de cand m-am mutat la cluj,ma inteleg mult mai bine cu el.am inceput sa-i inteleg mult mai bine greutatile si grijile si de asemenea sa-i apreciez si indragesc tot mai mult relatia pe care o are cu minunata lui prietena.mi-as dori sa aibe un copil.un bebe pe care sa-l pozez toata ziua.e o dorinta personala,ce-si are radacini in adancurile egoismului meu.

si asta e o alta poveste.

si.

si de cand sunt la cluj,uit sa scrumez,uita sa fiu focus-ata.uit sa-mi reglez ochii si raman defocalizata multa vreme.mara-mi numeste chistoacele ce au in capat un scum lung de cativa centimetri,castelase.e un cuvant dragut,pentru fiecare scena in care ma simt ca-o-mama -trecuta-de-varsta-medie-incercanata-si-cu-un-halat-pe-ea-neincheiat-si-cu-parul-nearanjat-ce-sta-in-tocul-usii-cand-vin-prietenii-copilului-in-vizita.

si asta e o alta poveste.

singura poveste reala e ca m-am cam saturat de multe lucruri.m-am saturat de razboiul rece pe care-l duc cu aproape toata lumea.razboi in care evident,nu sunt neapart eu in pierdere,dar nici in castig prea mare.razboi in care,nu sunt eu cea mai buna dar nici cea mai rea.

singura poveste reala e in continuare,ura si scarba pe care o am fata de show-offers.si doamne,cu sunt tot mai multi si tot mai apasatori in jurul meu.

o carte de povesti.in care,pana la urma toate-s reale.

vineri plec acasa.