time.


Time, time, time.
We're not waiting.
Time, time, time.
We're no one.
mi-as dori sa pot dormi la fel de bine si singura.mi-ar placea sa nu astept weekendul ca sa scap de griji.mi-ar fi placut sa nici nu reluam legatura, dupa patru ani de absenta totala.mi-ar fi placut sa-ti mearga bine in toti anii,la fel cum mi-ar fi placut si mie sa-mi mearga bine.mi-ar fi placut sa ma mai chinui acum dupa o dragoste neimpartasita si intinsa asemenea unui elastic,pana in pragul frangerii sale.dar e bine si asa.
imi place dimineata sa ma plimb pe straduta aceea cu nume ironic,pentru amandoi.sa ma intorc din drum pentru ca cine stie ce caine nebun sare la mine.sa trec pe langa flori pentru oameni morti,sa studiez privirile oamenilor ce le vand.priviri ridicate spre ochii mari,obositi si spre parul nepieptanat ce zboara-n vant.
cateodata mi-ar placea sa faci cafea.dar atunci ar fi o legatura puternica pentru mine,o legatura de trecut,ce probabil nu mi-ar face bine.si-apoi,oricum,imi place sa fug acasa ,in fotoliul mare si comod si sa-mi beau cafeaua asa cum imi place mie sa o fac.sa discut cu mara si adina,despre inca o seara in care am adormit cu zambetul pe buze si m-am trezit cu el pe buze.

de fapt,stii ce mi-ar placea cel mai mult?sa nu te bantuie trecutul.e dureros.traiesc cu el legat de pat.de patul de aici,de patul de-acasa.traiesc cu el in oglinda din baie,sau din trusa de farduri.trecutul mi-e vopsit pe fata,pe ochi,pe corp.si-n minte.si-ar fi bine sa nu fie.
ar fi bine sa nu fie nici pentru tine.

sa nu fie dimineti in care esti rece.
sa nu fie dimineti in care iti doresti sa plec.
sa nu fie dimineti in care iti doresti sa dai inapoi totul.
sa nu fie discutii despre despre al meu el,sau despre a ta ea.

mi-ar fi placut sa fim doar prieteni.asa cum am tot fost de cand am reluat legatura.sa fi ramas totul la seara aceea in care eu m-am pilit,de tristete si tu nu puteai dormi.a doua vineri de cand m-am mutat aici.e doar o luna?mi se pare mai mult.atunci am putut vorbi despre toate fantomele tale ,fara sa ma deranjeze vreuna
sau si mai bine.sa ramanem la stadiul ciudat de azi vara,cand ma intrebai de examenul de admitere.cand dupa examen amandoi ne plangeam de mila ca l-am picat."la arte se intra pe pile"
dar uite ca tu ai intrat in tura a doua si fara ele.si,si,si..si nimic.ai talent.mi-ar fi placut sa ma inveti sa desenez,asa cum mi-ai promis in acea vineri,atunci cand am pus si pariul pe care am sa-l pierd oricum.dar ce pariu sa pierd,cand acum mi se pare atat de stupid sa te mai rog sa ma inveti de la zero,sa desenez.
mi-ar fi placut sa nu ma atasez din nou de tine,as cum am facut-o mai demult,cand eram o copila speriata de viata.mi-ar placea sa nu ma cutremure incertitudinea.dimineata in care ai schitat primul gest de afectiune.dimineata in care ,ca un copil,m-ai intrebat ce s-ar intampla daca m-ai saruta.dimineata in care mi-ai zis ca ti-s draga.mi-ar placea sa nu existe nimic din tot ce exista acum.
mi-ar placea sa-ti clarifici mintea.
mi-ar plecea macar sa-mi spui ca vrei sa ne intoarcem la stadiul de prieteni si nu prieteni cu multe si mari incertitudi legate de trupuri.
mi-ar placea sa ma intorc acasa,la mama.sa ma streseze.sa ma enerveze chiar.sa ma intorc la Mircea si sa-i curat rahatul,pe care-l lasa cand topaie ca nebunul.mi-ar plecea sa stau iar in garaj cu tata,cand mi se strica masina si sa fie el cel care-mi explica ce se afla sub capota.mi-ar placea sa-l vad pe fratemeu cum sta latit in pat si sa ma trantesc langa el si sa ne uitam la badea,pana cand unul din noi cedeaza de oboseala.
mi-ar placea sa nu-mi fie stricata masina si sa fug acasa asa,fara vreo logica.mi-ar placea sa ma lasi sa fug acasa.sa-mi dai jucariile.sa nu ma ademenesti cu cine stie ce lucru mic si cald ,plin de afectiune,dupa care,in cel mai dulce mod posibil sa-mi deschizi geamul si sa lasi tot recele sa intre in casa.