receptor.emitator.

era vara,cand am citit prima oara despre anumite sunete si imagini.despre sunetele pe care un radio le scoate intre posturi,despre imaginile pe care postul tv le transmite ,cand de fapt tot ce vedem sunt purici.despre orice sunet si orice punct pe care le auzim si vedem cand incercam sa le ignoram.

aud de doua zile sunetul pe care receptorul de retea,interferat cu boxele il scoate.despre acel carait ciudat,cateodata la fel de apasator ca o migrena.despre cum e el de fapt 5 % din sunetul marelui big bang si de fapt sunetl universului.

ma gandesc adesea la sunetul facerii.la momentul zero,in care practic au inceput toate.

forget every single memory.forget everything.

uita momentul in care v-ati cunoscut.uita a doua intalnire,uita povestile si muzicile pe care le-ati ascultat impreuna sau cu gandul la celalalt.uita fiecare seara,uita fiecare dezamagire sau bucurie.

incearca doar,sa asculti acel sunet.incearca sa dai vina pe acel 5 % din izbitorul si nimicitorul sunet al universului.atunci a inceput totul,si practic,atunci a inceput si povestea ta.

povestea mea e stupida.

ma asteptam ca oameni pe care-i iubesc sa ma perceapa asa cum ma percep eu.sa ma intrebe lucruri,la care sa raspund cu placere.sa le arat adevaratul meu chip,sa nu-si creeze senzatii in legatura cu umila mea existenta.

din pacate am pierdut numeroase suflete asa,doar pentru ca au existat numeroase conflicte de situatie.numeroase imagini confundate,numeroase intrebari fara raspunsuri.

imi doresc de la viitorul nou an,sa am curajul sa-mi deschid gura mai mult ,la fel de mult pe cat imi doresc sa o inchid in anumite situatii.

si sunetul de fundal nu e asa de grav.nici de neplacut.

e chiar atragator,ma trimite in trcut.intr-unul aparte,pozitiv si full of happy ponies and rainbown and big big blanckets underneath we fitted..