15

un sentiment absurd ma apasa de cateva zile.tot de atatea zile,ma chinui sa-mi tin ochii deschisi,spre cerul instelat.dar soarele rasare mai devreme,atat de devreme incat nu apuc niciodata sa-mi pun in ordine gandurile,cautand constelatiile cerului.

ma uita adesea in urma,cautand sa alfu ce-am fost odata,starile prin care-am trecut,vietile pe care le-am iubit.melancolia si dorul ma cuprind,cand subit,imagini mi se instaleaza pe retina.imagini dintr-un trecut in care niciodata n-am inteles ca grijile cele mai mari,urmau sa fie intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat,lucruri insignificante.

evenimente ce alta data pareau fara sens si-au capatat acum intelesul.dar niciodata prezentul nu e perfect.din nou,ma aflu in acel punct in care intrebarile-mi misuna prin cap,de parca ar fi mii de furnici carnivore.

imi pierd rabdarea si rationamentul,cand ma uit la ceas si-observ cum timpul se scurge si nu pot face nimic sa-l opresc,ca sa ma mai pot bucura un pic,de tot ce e bun acum,in viata mea.

nu sunt multe.dar printre ele,pe primul loc,ochii albastrii se regasesc.ochii albastrii de buna dimneata,in aceste zile de vara,dure si fierbinti.

stiu ca luna ce urmeaza are sa treaca foarte repede.alta data 15 iunie marca inceputul a 3 luni de copilarit,de iubit soarele,de visare,de lecturi suplmentare sufletesti ale unor alte vieti in care-mi regaseam adesea povestea.acum 15 iunie marcheaza inceputul unei luni.unei luni mult mai incerte decat cea care a trecut.o luna in care stiu ca am sa ma bucur si-am sa ma leg de fiecare clipa de bucurie pe care o voi avea la dispoztie.

si-apoi are sa se instaleze linistea si nelinistea.

incertitudinea.

nevoia.

singuratatea.

nu vreau sa stiu care va fi starea mea psihica pe 15 iulie.

probabil cea de azi amplificata de zeci de mii de ori.