And who'd have thought tomorrow could be so strange?
My loss, and here we go again
reactii chimice,instabile,impulsuri electronice clatinand din loc milioanele de celule ,odata stabile.
batai iregulate,urmate de-o durere acuta-n piept.lumea din afara celor patru pereti,suprasaturati de gandurile tuturor oamenilor ce-au respirat odata aerul din interiorul lor.
ploaia spala strazile si casele si foile de vita.ganganiile misuna pe podeaua de lemn,pe draperiile portocalii ce-mi amintesc de apus iar frigul ce-mi ingheata varful degetelor,isi face loc si se aseaza comfortabil pe sub pielea,pe care soarele a vazut-o,prea putin,in prima luna de vara.
timpul pare sa fi capatat un avant urias.galopeaza spre un viitor ciudat si undeva,in spatiul gol dintre cei doi plamani innegriti de fumul multelor tigari fumate,o senzatie de rau acut s-a instalat,de ceva vreme.o senzatie ce pare ca mi-a batut trupul in cuie,de salteaua moale,de pernele grele.linistea universala,transformata in haos la nivelul cosmosului interpersonal.lingoare la nivel spiritual.
prezentul.negru si mat,departe de trecutul curcuibeic si lucios,rupt parca din revistele cu poze frumoase si fete scliptoare.uite-mi viitorul,la care nu ma mai gandesc demult,pentru ca-mi readuce la viata toate spiritele nascute din nefericirea incertitudinii si-a haosului.
reactii chimice.universal valabile.reactii chimice,preschimband trupul in mizeria cunoscuta umanitatii,de atata vreme.reactii chimice plutind pe sub piele,destabilizand pulsul,incetosand gandirea.toate sunt reactii chimice si toate-s finite.
pana in ziua in care endorfina va fi,din nou eliberata-n cantitatle necesare,ma complac sa-mi privesc trupul lipit de pat.
.jpg)
0 comments:
Trimiteți un comentariu