we were sure we'd never see an end to it all

stiu ca intr-o clipire,va fi din nou inceput de luna,inceput de drum.pagina noua,pe care-mi trec din nou planurile si visele,sperand ca toate sa se indeplineasca,asa cum s-au indeplinit cele de la inceputul lui mai,cand la fel ca si acum,starea mea de spirit era departe de tot ce-i bun si pozitiv.
poate ca ar trebui sa fac un tort si sa-l umplu de lumanari.

uitandu-ma inapoi asupra primei luni de vara,realizez ca timpul a trecut mai repede ca niciodata.zilele nu au parut lungi si noptile,foarte putine au fost extinse pana-n pragul infnitului.soarele mi-a incalzit trupul prea putin,lasand putine urme maronii pe pielea mea.

sunt intr-un punct mort,al vietii mele.scufundata intr-o mare de inutilitate,momentan traiesc pentru a face umbra pamantului.exstenta mea se rezuma la a sta lipita de saltea si laptopul fierbinte,rememorand zile ale unor ani,in care a trai avea o insemnatate si planurile,visele si indeplinirea lor parea a fi cel mai usor lucru de pe pamant.30 iunie 2008 marca inceputul vietii mele de conducator auto,30 iunie 2009 marca emotiile pe care le aveam in fata foii de bac.30 iunie 2010 marcheaza inca o zi,in care sper ca ceva mai bun sa se intampla cu mine,cu viata mea.
in mintea mea exista un imn,al starii de spirit definite de catatonie si absenta a sufletului dornic de viata,e acelasi,din toti anii in care-am ajuns in starea asta.



...dar poate ca,pana dupa apusul soarelui voi gasi o cale de a-mi reveni si de a ma intoarce pe drumul acela,presarat cu energi pozitive,zile si nopti fierbinti.