sfarsit de iulie.

luna numarul doi de vara,e pe sfarsite.ma bucur de ea,pe-un soare minunat,companie draga,muzica buna si-o carte draga mie.i-as spune la multi ani verisoarei mele de care nu mai stiu nimic de vreo 10 ani si mi-as face planuri pentru ultima luna de vara,ce are sa vina si treaca mai repede decat sfarsitul lumii.

las filmele urata pentru altadata si-ncerc sa ma scufund in eterna stare de visare,haotica-n toate strafundurile ei.

mama.

...si-n dar ti-am adus inimaaa

nu tin minte ziua in care-am vazut-o pentru prima data,dar banuiesc ca frumusetea ei extraordinara mi-a adus lumina si liniste in suflet,aceeasi lumina si liniste cu care reuseste sa-mi umple sufletul si-acum,cand apele sunt linistite si tineretea mea bulversata,plina de neintelesuri si nonsesuri prostesti,nu-i innegreste orizontul..

mama.

mama mi-e draga.mi-e draga pentru ca e mama,pentru ca e fiinta pe care-o pot suna-n dimineata de revelion ca sa-i plang,e persoana care ma suna la 5 minute dupa ce-am inchis telefonul , pentru ca a uitat sa-mi spuna ca ma iubeste.e fiinta cu care-mi consum de fapt,aproape toate cele 400 de minute din abonament.e fiinta in ochii caruia nici eu si nici fratemeu n-am crescut.

e razboinca in stare sa calce-n picioare mii de oameni,doar ca sa-si apere familia dar si sufletul ce iarta orice pacat si orige jignire,chiar de ranile spirituale nu-i dispar niciodata.e cel mai scump cadou oferit de mama natura si tatal timp.persoana care se multumeste cu putin si nu cere mult niciodata,e femeia cu ochi calzi,stralucitori mereu conturati cu tus negru si culorile cerului,ce pastreaza toate felicitarile si scrisorile din copilarie.e femeia ce de 30 de ani isi adora si pretuieste sotul,primind la randu-i la fel de multa iubire si cate-o garoafa alba in fiecare data de 27 a lunii.e hipioata ce iubeste marea si nisipul,cerul albastru si florile cele mai colorate,in ritmuri de folk.

e persoana pentru care asez masa zilnic,cu dragoste.

mama e prietena care-mi toaca nervii-n mii de bucatele simetrice,de cateva sute de ori pe zi.e titirezul ce se-nvarte neincetat prin casa,in putinul timp liber.dar o iubesc,pentru tot ce face.

mama mea e super! ...si-mi imaginez ca painea lui dumnezeu trebuie sa fie o copie de-a ei,moale,blanda si mereu calda.

La multi ani,mama!

5 secunde.(visul unei nopti de vara)

oooh,que terror..

era inceput de vara,cam p-atunci pe cand soarele rasarea mult mai devreme decat vroiam si lumina intotdeauna iesea printre draperiile groase,verzi.era dimineata de fapt si setea ma trezise din somnul iepuresc pe care-l aveam mereu, cand dormeam acolo.

dvd-ul se oprise ,dar nu si muzica,nu si cele 5 secunde cu care star shpongled banner incepe,nu si cele 5 secunde,repetitive si aproape usturatoare.

mi-am ridicat trupul gol si l-am tarat prin bucataria frumos ordonata.mi-am baut paharul de apa,privind in gol.

in drum spre camera,m-am oprit in dreptul mecanismului din care muzica izvora si cu degetul mare al piciorului stang am oprit intregul sistem.s-a lasat subit linistea si m-am intors sub plapuma groasa.m-a tras spre el si m-a strans in brate.somnul nu a revenit,dar nu mai conta.eram fericita si-mi placea sa-i aud bataile inimii ,simtindu-i totodata respiratia calda-n ceafa.

ritmul muzicii imi aminteste de el si de fiecare seara petrecuta impreuna.era obsesia mea in acea perioada si sa renunt la muzica mea draga a insemnat ca tot ce-am trait n-a fost doar un sentiment prelungit pret de cateva zeci de momente.cele 5 secunde mi-ai cutremurat trupul s-au adus la suprafata pielii ,toate urmele palmilor si-a degetelor.toate fantomele ,toate emotiile plutesc acum pe brate si pe spate,pe coapse si pe frunte,pe sani si pe buze.cele 5 secunde mi-au amntit,asta seara,ca dorul nu a trecut si nu poate sa treaca inca,oricat de mult il ignor si-oricat de mult incerc sa-l inlocuiesc cu alte trairi,cu alti oameni,cu oameni vechi si iepuri halucina(n)ti.

era o dimineata calda la un inceput de vara,cand am trait fericirea in toata insemnatatea ei.n-a trecut mult timp de-atunci,dar am uitat cu totul intelesul ei.s-a golit de profunzime si-a ramas invelisul ei,fragil.si la finele lui,ramane golul,la fel de rece si-ntepator ca toate zilele de vara,acaparate de multa ploaie si multi nori.

recovery,recovery.

era amiaza cand m-am trezit.in camera,soarele se strecura printre draperiile groase,de culoarea razelor,iar picaturile de sudoare-mi gadilau fruntea,in care-mi doream sa am o gaura mare,pentru eliberarea presiunii intercraniene,dobandite cu o noapte in urma.

aceeasi noapte,in care-am traversat strada desculta de cateva ori,ca sa ajung la magazinul din colt,unde o doamna de proporti semnificative radea de mine,cand ma chinuiam sa comport foarte natural,de parca sangele meu nu ar fi fost (prea) diluat cu alcool.

m-am simtit de parca-as fi aterizat intr-o alta lume,una de care mi-era dor,una in care,altadata nu indrazneam sa-mi dau drumul demonilor.m-am simtit bine,lipsita de inhibitii.o boxa imensa si neagra mi-a sustinut greutatea jumatate din noapte,dupa ce teama ca am sa fiu privita si analizata si-a luat zborul.am picat,am rasturnat bauturi,am furat palarii si sepci si-am dansat cu oameni necunoscuti,am fost imbratisata c-un dor alcoolic de oameni pe care nu-i vazusem de mult si-ntr-un final glorios m-am trezit in drum spre casa,ascultand acelasi alejandro,in timp ce duceam o discutie foarte prietenoasa cu tipa de la nonstopul (proaspat deschis) de langa blocul meu.

era amiaza cand m-am trezit,capul imi exploda si febra musculara isi facea loc in trupul meu.primele pete vinetii s-au tatuat timid pe maini si picioare.stomacul imi cerea disperat,mancare si m-am straduit cat a fost ziua de lunga sa-i ofer cele mai unsuroase mancaruri si cele mai acre bauturi.

prima petrecere de-acasa,va sa zica.prima petrecere de-acasa la care m-am simtit foarte bine.

mai urmeaza cateva,mai urmeaza cateva seri petrecute pe strazile orasului,mai urmeaza cateva evenimente pline de artificii si focuri reaprinse.emotiile au trecut si tot cea ramas in urma e febra musculara mult mai accentuata si vanataile acum mature.

there and back again(IV)

din nou acasa,dupa (deja) prea multe intoarceri si reveniri,dupa o saptamana plina de emotii si intamplari ciudate,dupa intalniri pe neprevazute sau poate prea programate si aranjate.dupa acelasi stres al inscrierii si-al statului la rand printre toti necunoscutii.

ne-am oborat din masina,in jurul orei 8,undeva pe langa satulung.ne-am aprin o tigara si ne-am lasat corpurile sa ni se scalde in zapuseala de-afara.culorile cerului pregatit pentru apusul soarelui ne-au creat senzatia ca am fi parasit clujul intr-o alta zi.drumul nostru parea a fi durat mai mult decat o viatam,o viata in care am retrait si uitat toate emotiile,intamplarile si oamenii.intoarcerea la origini,cu zambetul amar pe buze.toate dealurile lasate-n urme,toate dealurile si muntii ce-nconjoara ,dau nastere si adesea adapostesc sufletele dragi.

nu ne-am dus tot inainte de la dej.am virat usor spre dreapta si drumul perfect intins ne-a impins masina tot mai aproape de locul in care,oameni s-au nascut si-au trait,spre locul in care omul s-a nascut si-a trait ca sa intre apoi in viata mea si sa o intoarca pe dos,in cel mai cumplit,dar placut mod posibil.

ne-am oprit la o casa.masa din curte era inconjurata de totii pomii datatori de roade gustoase.mirosul imi facea o pofta de viata direct proportionala cu pofta pe care inima mea o are.

acea pofta de nestapanit,de-a fugi si-a uita totul,de a tine totul in suspensie,de a opri timpul in loc.oamenii au vorbit pe-accentul lor,acelasi accent de care-mi era drag si dor.cuvintele incarcate de ş si toate aprobarile imbracate-n ye mi-au adus pe chip o masca ciudata ,facuta de bucurie si tristete si dor.

si-apoi am plecat,cu soarele batandu-ne in ochi,cu ochii incarcati de oboseala,cu dorinta vie de-a ajunge spre nicaieriul pe care casa-l inconjoara.

acasa e bine,pentru ca acasa e mereu bine.asa trebuie sa fie.e cald,poate chiar prea cald cateodata.dar noptile sunt lungi si imbelsugate de somn odihnitor sau pasi repezi pe strazile linistite.acasa e mama pe care-mi place sa o astept cu masa pregatita,doar ca sa-i citesc bucuria in ochi si tata care-n putinul lui timp liber imi asculta toate povestile conspirationiste si-mi fumeaza kenturile ,chiar daca tigarile lui sunt mai multe.

si-acasa e fratemeu ,cu care ador sa ma inteleg bine,la fel de mult pe cat ador sa ma ciondnesc.si e prietena lui,de care mi-e drag ,pentru ca inteleg ce inseamna sa ai si o sora.

si -acasa sunt toate locurile pe care doar vara le umple de viata si pasiune.strazile ce altadata parea infinite si-acum sunt mai scurte ca niciodata.

acasa e bine,pentru ca si cafeaua are alt gust si tigarile de buna dimineata sunt magice si balonul e la fel de incarcat de vise si-emotii.

note bridgetjonesniene

Baia Mare.

3:30 am: stau pe-o terasa.afara e placut si linistea in care catelul cu chip de caprioara a adormit,a fost perturbata de tipii de la masa alaturata.vama veche,in orasul prafuit de ora 3 a noptii.

3:35 am: nu mi-e dor de el,cum nu mie dor de-o sangria rece,in mijlocul unei zile fierbinti de plaja,la mare.

Pe drum.

18:45 pm: raman la ideea ca rex the dog,circulate e una din cele mai bune melodii,pentru calatorit printre 40sicevadenecunoscuti.un sentiment ciudat de a-mi continua drumul spre un nicaieri usor de gasit,imi loveste sufletul.o fi soarele placut de dupa amiaza de vina..sau probabil dorul incontrolabil de a calatori,asa ca altadata.ca intotdeauna,invat sa ma bucur de putinul pe care-l pot poseda,ca pe-o pedeapsa capitala karmica,primita in urma micilor si nenumaratelor greseli.

18:55 pm: drumul spre cluj e chinuitor si plictisitor,dar ma bucur de fiecare centimetru pe care-l parcurg.nu-mi permit nimic mai mult si-orgoliul meu e prea mare ca sa am grija de-un job,de-un salar,de-un sef in speranta atingerii independentei financiare si tuturor lucrurilor ce-mi croiesc fundatia stilului meu de viata.

19:26 pm: vreau sa rulez ,sa fumez,sa merg pe drumuri pe care-am mai mers!da..e al naibii de buna piesa!

20:09 pm:recunosc ca mi-e sila de mine ca mi-am pus pe player piesa noua a monstrului gaga.ba mai mult mi-e rusine ca sunt la a zecea ascultare,in mai putin de doua ore.imi amintesc seara in care,din senin,s-a ridicat de pe canapea si mi-a pus clipul.am pufnit in ras,realizand ca si mai devreme,cand ma sunase,aceasi gaga tipand dupa acest alexandru exotic,se auzea pe fundal.au urmat apoi cateva ore imbibate in ironie acuta si de fiecare data isi punea pe chip zambetul vinovatnu trebuia sa pornesc aseara televizorul din camera lui fratemeu.am auzit melodia si mi s-a facut instant dor de el si-acum,ma pregatesc sa dau din nou play.

20:20 pm: soarele pregatit de apus e superb.imi pare rau ca nu mi-am folosit masina in scopuri artistice,prea mult,vara trecuta.daca-as avea-o acum,as opri in toate locurile minunate si aproape magice,la scufundarea in soare.as face poze.multe si frumoase.poate ca as putea iesi din anonimat.

20:23 pm:se pare ca tocmai am baut 200% din dzr-ul de b6 si b12.as putea sa zic ca nici nu e asa daunator energizantul,la urma urmei

20:25 pm:raluca avea dreptate aseara.poate ca am fost prea buna pt el.poate ca linistea aproape stanjenitoare ce se instala intre noi uneori,era datorata diferentelor de cultura si experienta.dar nu,nu eu sunt cea care avea minusuri la acele capitole,chiar daca sunt mai tanara cu 6 ani.

20:30 pm:totusi mi-e dor de el.

Cluj Napoca.

22:02 pm:vreau sa beau o bere.in cluj e cald si sus ,unde se termina calea turzii norii sunt roz.

22:06 pm:parazitii pe repeat.si ziua de maine un deja vu urat fata de care am emotii ciudate.

revenire.

strazile orasului au ramas manjite de noroul pe care ploaia dulce de vara l-a carat,parca de nicaieri.

m-am intalnit cu toate drumurile si locurile ce altadata-mi erau asa de drag,dar masca pe care-au capatat-o-n absenta mea,le-a facut necunoscute.muzica ce-mi canta-n urechi,mi-a transpus corpul in persoana de-acum cativa ani,desi in sufletul meu,persoana aceea nu mai exista demult.

rom cu suc de mere ,foite si tutun cu vanilie urmate de lungi discutii.terasa ce ne adaposteste vara,umpluta pana la refuz de toti oamenii entuziasmati de marele final al campionatului.urlete de disperare si bucurie.momentele de tacere si reluarea amintirilor si-a planurilor.

m-a intrebat daca nu cumva ma simt ca ea.daca nu cumva,sentimentul de superioritate s-a instalat oarecum si inauntrul meu.acea dulce starea de spirit ,ce-ti ridica fruntea de la pamant si-ti indreapta coloana vertebrala,spre un drept aproape dumnezeesc.acea senzate de bine pentru revenirea acasa,amestecata amar si frumos cu dorul de marele oras,in care singuratatea e in drecta proportionalitate cu independenta.intoarcerea la origini,la casa si camera in care-am crescut.alcoolul ascuns in sticlute si-n pleosca,pipe fierbinti,fumate pe-ascuns pe balcon.

tot ea m-a inteles ideea de intoarcere.intoarcere nu doar la momentul 0,cel dinaintea plecarii.momentul in care toate revin la normal,momentul in care intoarcerea la acea persoana e inevitabila,chiar daca comfortul e asigurat de o alta si noua fiinta.momentul in care sufletului,in toata implinirea lui,ii lipseste ceva.binele de moment,urmat de crunta si amara suferinta si-apoi revenirea la normalul dinaintea complicarii tuturor lucrurilor.

acasa e frumos si visele-s mai lungi si mai dulci sub baldachinul subtire.lumarile se creaza o ambianta de visare,si fumul betisoarelor parfumate misticizeaza atmosfera.cafele cu mama,povesti interminabile cu tata,sesiuni de prietenie cu eternul dusman,fratele.

acasa e bine,pentru ca insomnia pare sa fi disparut si fusul orar pe care micutul si comfortabilul oras,il impune ,imi calmeaza psihicul.

ma intreb daca tot ce simt acum,nu e doar linistea dinaintea furtunii.furtuna ce,inevitabil se instaleaza,la transformarea amintirilor si-a oamenilor de alta data ,in realitate.

homecoming.

tot entuziasmul de care sufeream pana de curand ,s-a redus la nimic.sunt acasa,beau un pahar de vin rosu,imi fumez a saptea tigara ,acompaniata de muzica ce-mi aduce aminte de toate serile minunate,petrecute-n orasul furator de minti.drumul mi s-a parut lung,parca mai lung ca niciodata si-abia pe la jumatatea lui am putut sa respir oarecum usurata.atunci am reust sa scap de toate indicatoarele ce-mi aduceau aminte de-orasul,unde sursa nelnistilor mele din ultimele doua luni,s-a nascut.

nu,nu e o intoarcere definitiva si nici macar mai de lunga durata.in mai putin de o saptamana,trebuie sa ma intorc,ca sa repet emotia inscrierii,emotia asteptarii si-a confirmarii locului.dar intoarcerea acasa,in mijloc de iulie,pe sfarsit de saptamana,mi-a cutremurat corpul intr-un mod greu de explicat.

stiu ca mi-am lasat sufletul in urma si-odata cu el si bucuria si zambetul de dimineata.stiu ca-mi va fi dor sa privesc spre deal,in amintrea zilelor si-a noptilor ce-au trecut.stiu ca cerul orasului meu e calm si niciun avion nu-i perturba linstea.am lasat tricoul alb,frumos impaturat,pe pat.am inchis ferestrele si-am plecat,sperand sa-mi revin cat de cat la realitatea pe care o impune existenta mea.mi-am amintit de acea ultima zi,de sentimentul premonitoriu usor detestabil,pe care l-am tinut in mine de cand mi-am deschis ochii ,si i-am vegheat somnul.

mi-era dor de gara si de-al ei sunet,mi-era dor de verdele din fata geamului.mi-era dor de copiii juliti ce ma saluta de parca as fi un om mare.mi-era dor de casa.

if I ever feel better

vineri.un fel de vinerea mare,scaldata in soare.livingul arata ca dupa razboi,dar probabil ca asa trebuie sa arate o casa dupa cate-un chef,mai ales cand e unul de ramas bun.printre amintirile ce impanzesc casa,sticlele in care pana ieri se gasea alcool,zac pe jos tinand de urat pachetelor goale de tigari.

camera mea e inca plina ,dar parca somnul a fost ,totusi, dulce ,in ultimele doua nopti acolo.mai dulce ca in toate serile,in care salteaua m-a gasit singura.si frica,si pe ea am infruntat-o ,dormind din nou in camera cu peretii acoperiti de poze si-esarfe.ar trebui sa ma apuc de impachetat,de sortat,de visat la vara ce ma asteapta,dar plecatul acasa sta sub semnul intrebarii,cand banii nu-mi ajung sa parcurg cei osutacincizecisicevadekilometri.

am nevoie de liniste.de aceeasi liniste interioara de care ma bucuram acum doua luni.acum doua luni si-o zi,dinainte sa stiu ca exista,dinainte sa stiu ca mai exista o persoana pe lumea asta,care sa-mi tulbure universul,sa-mi transfoarme oasele-n gelatina si trupul in extaz.mi-era bine pana in acea seara si-apoi totul s-a schimbat.in mare parte e vina mea,dar intr-o alta parte e si vina unversului.nu m-as fi gandit exact acum doua luni,ca am sa-mi petrec inceputul lui iulie,dorindu-mi sa plec acasa,sa ma izolez de lume,de viata,de oameni,ca sa uit ca am reusit sa am din nou speranta si-apoi toata speranta sa-mi fie calcata in picioare.

orasul e bombardat e pasi ,dar gol de oameni,de tineri si suflete.nu vreau decat sa plec.acum.

there and back again(III)

you can't see past a choice you don't understand.

am alergat trei dimineti la rand,prin orasul cu strazi lungi,pline de necunoscuti.ploia m-a prins de fiecare data si frigul mi-a izolat toate sentmentele,adanc in centrul sistemului nervos.acelasi traseu,aceleasi sentimente,vechea si draga senzatie de deja-vu,tremuranda-n corpul lipsit de energie.stampile si zambete,si-apoi libertatea oficiala.schisma dintre mintea mea si mintea lor.

schimsa intre mintea mea de-atunci si mintea mea de-acum.

calea turzii parea batuta de soare,dar sus,norii pareau sa deseneze spatiul gol dintre cer si pamant.pictau ploaia.ochii mi-au ramas atintiti o vreme acolo.si-asa a fost si ieri,si-asa a fost si-acum doua zile,de parca asteptam sa se intample ceva bun.de parca mintea mea ar fi putut transforma toata indiferenta intr-un vis urat.

senzatie de deja-vu,intr-un an in care desi totul e schimbat,timpul pare sa nu fi trecut deloc peste mine.umilita de mahnirea si amaraciunea unor neimpliniri,incerc sa-mi pastrez rationamentul.nu stiu daca mi-au mai ramas dorinte de indeplinit,dar stiu ca-mi doresc sa nu regret alegerea pe care urmeaza sa o duc la capat.

alegerea pe care-am facut-o,inca din primele clipe ale anului,cand mi-am fumat prima tigara pe terasa barului,in care mi-am petrecut ultimele doua luni,la concerte si intalniri.pe terasa barului unde m-am indragostit de berea cu sirop.pe terasa barului unde exista mereu cateo persoana cu care sa conversez,transformand astfel antisociabltatea mea intr-o stare practic inexistenta.pe terasa baralui unde,intr-o noapte de mai,am cunoscut acea fiinta,care,la fel ca toate fiintele ce-i poarta genul,m-a dezamagit.

in capul meu,haosul domina.in exteriorul meu dezordinea universala imi copleseste trupul.

pe strazi noaptea,vantul imi sufla parul cu putere,si-n pat golul apasa salteaua.acelasi gol pe care-l am in suflet,dar pe care incerc sa-l umplu cu mici placeri.pana la un punct,in care,asemenea unor droguri puternice,micile placeri imi vor distruge neuronii si dozele mici nu vor mai fi de ajuns.

ah,moment de deja-vu.voi trai cu tine vesnic.

there and back again(II)

nu mai stiu de ce trag de timp,cand timpul nu are nicio logica momentan.si-a pierdut intelesul undeva,la mijlocul drumului dintre bine si nimic.ma gandesc sa-mi impachtez toate lucrurile dragi,pline de amintiri si sa le las,la invechit peste ani,intr-o cutie.si-acasa am cateva,pline de bilete si bratari,poze-n-ramate si pixuri,pe care le deschid cand vreau sa ma cufund in amintirea fiintei de altadat'.

cand mi-am deschis ochii,am vazut cerul albastru.semana cu acel cer albastru sub care-am zambit ultima oara,fara nicio grija.pe cand am iesit sa-l intampin,norii l-au acoperit.pe strazi,ploaia mi-a lovit cu sadism pielea,iar tremuratul imediat urmator loviturilor m-a trezit la inceputul strazii ce duce-n sus,pe dealul de unde rasaritul pare-un vis.

mi-am amintit cum priveam din spatele ferestrei,spre capat.spre capatul orasului,spre capatul primaverii.analizam autostopistii,masinile ce treaceau in graba pe langa ei,masinile care opreau si-i duceau spre alte bucati de pamant.zambeam in sinea mea si-mi doream ca intreaga activitate,ce devenise un fel de placere personala,sa nu se sfarseasca,nu atunci,nu niciodata.stiam ca,atunci cand totul are sa ramana povestea de mai,alungita pana-n sfarsitul incert si ciudat de iunie,fiecare drum de evadare spre restul tarii,are sa ma gaseasca cu capul intors,spre acel bloc,cu acea fereastra,si-acele asternuturi,in care mi-am gasit fericrea,la scurt timp dupa ce-am stins lumanarile de pe tortul zilei mele.

si trag de timp,pentru ca nu gasesc o cutie pe masura asteptarilor mele,nu ca as stii cum arata ele.nu stu daca vreau sa fie mare sau mica si nici ce-as putea sa pun in ea.o bucata de material alb,imbibata cu amintiri,urme adneice si nopti in care mi-am dorit ca acea bucata sa fie infasurata in jurul trupului ce-mi lipsea.o platforma rotunda,curcubeica,digitalizata,plina de poze,de toate pozele pe care la un moment dat sau altul le-am facut,crezand ca am sa pot uita la odata drumurile si soarele,texturile si zambetele.

Being there with you reminded me of what I was like before my suicide

am incercat sa-mi revin la normalul de altadata,dar n-am reusit decat sa vad cat de lipst de semnificatie era.

si-acum incerc sa gasesc o solutie,de-a ma intoarce acasa,fara sa stiu ca tot ce urmeaza,e o inca o vara,monotona si calda,plina de drumuri si nopti ciudate,in care stelele nu stralucesc pentru ca nu pot sa straluceasca pentru fiintele ce si-au pierdut mintile si sufletul,din nou,in marele si haoticul oras.incerc sa gasesc o solutie de-am evita suspinele,pe care am sa le intampin,la iesire din oras,spre tara,spre mare,spre alte lumi invadate de dor.

happy birthday...

1 iulie

si nimic mai mult :)