vineri.un fel de vinerea mare,scaldata in soare.livingul arata ca dupa razboi,dar probabil ca asa trebuie sa arate o casa dupa cate-un chef,mai ales cand e unul de ramas bun.printre amintirile ce impanzesc casa,sticlele in care pana ieri se gasea alcool,zac pe jos tinand de urat pachetelor goale de tigari.
camera mea e inca plina ,dar parca somnul a fost ,totusi, dulce ,in ultimele doua nopti acolo.mai dulce ca in toate serile,in care salteaua m-a gasit singura.si frica,si pe ea am infruntat-o ,dormind din nou in camera cu peretii acoperiti de poze si-esarfe.ar trebui sa ma apuc de impachetat,de sortat,de visat la vara ce ma asteapta,dar plecatul acasa sta sub semnul intrebarii,cand banii nu-mi ajung sa parcurg cei osutacincizecisicevadekilometri.
am nevoie de liniste.de aceeasi liniste interioara de care ma bucuram acum doua luni.acum doua luni si-o zi,dinainte sa stiu ca exista,dinainte sa stiu ca mai exista o persoana pe lumea asta,care sa-mi tulbure universul,sa-mi transfoarme oasele-n gelatina si trupul in extaz.mi-era bine pana in acea seara si-apoi totul s-a schimbat.in mare parte e vina mea,dar intr-o alta parte e si vina unversului.nu m-as fi gandit exact acum doua luni,ca am sa-mi petrec inceputul lui iulie,dorindu-mi sa plec acasa,sa ma izolez de lume,de viata,de oameni,ca sa uit ca am reusit sa am din nou speranta si-apoi toata speranta sa-mi fie calcata in picioare.
orasul e bombardat e pasi ,dar gol de oameni,de tineri si suflete.nu vreau decat sa plec.acum.
0 comments:
Trimiteți un comentariu