nu mai stiu de ce trag de timp,cand timpul nu are nicio logica momentan.si-a pierdut intelesul undeva,la mijlocul drumului dintre bine si nimic.ma gandesc sa-mi impachtez toate lucrurile dragi,pline de amintiri si sa le las,la invechit peste ani,intr-o cutie.si-acasa am cateva,pline de bilete si bratari,poze-n-ramate si pixuri,pe care le deschid cand vreau sa ma cufund in amintirea fiintei de altadat'.
cand mi-am deschis ochii,am vazut cerul albastru.semana cu acel cer albastru sub care-am zambit ultima oara,fara nicio grija.pe cand am iesit sa-l intampin,norii l-au acoperit.pe strazi,ploaia mi-a lovit cu sadism pielea,iar tremuratul imediat urmator loviturilor m-a trezit la inceputul strazii ce duce-n sus,pe dealul de unde rasaritul pare-un vis.
mi-am amintit cum priveam din spatele ferestrei,spre capat.spre capatul orasului,spre capatul primaverii.analizam autostopistii,masinile ce treaceau in graba pe langa ei,masinile care opreau si-i duceau spre alte bucati de pamant.zambeam in sinea mea si-mi doream ca intreaga activitate,ce devenise un fel de placere personala,sa nu se sfarseasca,nu atunci,nu niciodata.stiam ca,atunci cand totul are sa ramana povestea de mai,alungita pana-n sfarsitul incert si ciudat de iunie,fiecare drum de evadare spre restul tarii,are sa ma gaseasca cu capul intors,spre acel bloc,cu acea fereastra,si-acele asternuturi,in care mi-am gasit fericrea,la scurt timp dupa ce-am stins lumanarile de pe tortul zilei mele.
si trag de timp,pentru ca nu gasesc o cutie pe masura asteptarilor mele,nu ca as stii cum arata ele.nu stu daca vreau sa fie mare sau mica si nici ce-as putea sa pun in ea.o bucata de material alb,imbibata cu amintiri,urme adneice si nopti in care mi-am dorit ca acea bucata sa fie infasurata in jurul trupului ce-mi lipsea.o platforma rotunda,curcubeica,digitalizata,plina de poze,de toate pozele pe care la un moment dat sau altul le-am facut,crezand ca am sa pot uita la odata drumurile si soarele,texturile si zambetele.
Being there with you reminded me of what I was like before my suicide
am incercat sa-mi revin la normalul de altadata,dar n-am reusit decat sa vad cat de lipst de semnificatie era.
si-acum incerc sa gasesc o solutie,de-a ma intoarce acasa,fara sa stiu ca tot ce urmeaza,e o inca o vara,monotona si calda,plina de drumuri si nopti ciudate,in care stelele nu stralucesc pentru ca nu pot sa straluceasca pentru fiintele ce si-au pierdut mintile si sufletul,din nou,in marele si haoticul oras.incerc sa gasesc o solutie de-am evita suspinele,pe care am sa le intampin,la iesire din oras,spre tara,spre mare,spre alte lumi invadate de dor.
happy birthday...
0 comments:
Trimiteți un comentariu