revenire.

strazile orasului au ramas manjite de noroul pe care ploaia dulce de vara l-a carat,parca de nicaieri.

m-am intalnit cu toate drumurile si locurile ce altadata-mi erau asa de drag,dar masca pe care-au capatat-o-n absenta mea,le-a facut necunoscute.muzica ce-mi canta-n urechi,mi-a transpus corpul in persoana de-acum cativa ani,desi in sufletul meu,persoana aceea nu mai exista demult.

rom cu suc de mere ,foite si tutun cu vanilie urmate de lungi discutii.terasa ce ne adaposteste vara,umpluta pana la refuz de toti oamenii entuziasmati de marele final al campionatului.urlete de disperare si bucurie.momentele de tacere si reluarea amintirilor si-a planurilor.

m-a intrebat daca nu cumva ma simt ca ea.daca nu cumva,sentimentul de superioritate s-a instalat oarecum si inauntrul meu.acea dulce starea de spirit ,ce-ti ridica fruntea de la pamant si-ti indreapta coloana vertebrala,spre un drept aproape dumnezeesc.acea senzate de bine pentru revenirea acasa,amestecata amar si frumos cu dorul de marele oras,in care singuratatea e in drecta proportionalitate cu independenta.intoarcerea la origini,la casa si camera in care-am crescut.alcoolul ascuns in sticlute si-n pleosca,pipe fierbinti,fumate pe-ascuns pe balcon.

tot ea m-a inteles ideea de intoarcere.intoarcere nu doar la momentul 0,cel dinaintea plecarii.momentul in care toate revin la normal,momentul in care intoarcerea la acea persoana e inevitabila,chiar daca comfortul e asigurat de o alta si noua fiinta.momentul in care sufletului,in toata implinirea lui,ii lipseste ceva.binele de moment,urmat de crunta si amara suferinta si-apoi revenirea la normalul dinaintea complicarii tuturor lucrurilor.

acasa e frumos si visele-s mai lungi si mai dulci sub baldachinul subtire.lumarile se creaza o ambianta de visare,si fumul betisoarelor parfumate misticizeaza atmosfera.cafele cu mama,povesti interminabile cu tata,sesiuni de prietenie cu eternul dusman,fratele.

acasa e bine,pentru ca insomnia pare sa fi disparut si fusul orar pe care micutul si comfortabilul oras,il impune ,imi calmeaza psihicul.

ma intreb daca tot ce simt acum,nu e doar linistea dinaintea furtunii.furtuna ce,inevitabil se instaleaza,la transformarea amintirilor si-a oamenilor de alta data ,in realitate.