exista un moment,prelungit timp de cateva ore,de parca timp
ul ar fi o bucata de elastic,in care linistea-mi domina viata si nu exista urma de disperare sufleteasa sau poluare fonica.exista un moment al zilei,in care-mi pot soarbe cafeaua linistita,fie ca e soare si picuri de apa-mi invadeaza fruntea,fie ca picurii inunda gradina verde din fata blocului.
exista un moment,prelungit,in care nu ma gandesc niciodata la modul ciudat,in care iubrea se poate transfora intr-o clipita,intr-o forma ciudata de ura,cu fundatii adanci sapate de fustrare,incompatibilatatea emotionala si sprtuala.
si-n acel moment,unic,pretios capul nu-mi vajaie si urechile nu-mi sunt scufundate-n zgomodul de fundal,staticul universal,nascut odata cu lumina.
momentul dispare,mai repede decat creierul meu poate procesa.usa se scutura si-apoi in casa intra primul om,urmat de prima doamna,urmat de primul cuplu,urmat de iesirea mea spre orasul unde noaptea,strazile dorm,betivii apar de dupa colturi luminate si masinile stau parcate frumos,in randuri.linistea e inlocuita de toti oamenii si toate destinele ce-mi apar incale,e scaldata-n bauturi reci si urme de tutun pe plamani.
0 comments:
Trimiteți un comentariu