slippin' in my faith.


de cand am ajuns acasa n-am vazut soarele.am vazut doar norii,nori pe care i-am uitat cat timp am stat in fata marii,in mare,la liberty sau la the mission.
e o vreme londoneza acasa,e identica cu starea sufletului meu.
cateodata stau si ma intreb daca voi avea puterea sa infrunt tot ce ma asteapta.ma intreb daca chiar m-am schimbat atat de mult pe cum tot vorbesc.fizic da,m-am schimbat.psihic nu stiu.

nu mai stiu...

ma gandesc cu groaza si nerabdare,cu bucurie si emotie ca se apropie Maramures Off Road Fest.
ma gandesc la tot noroiul,la toate masinile,la toti oamenii,la faptul ca m-am nascut aici ca sa pot luat parte la marele eveniment.imi imaginez cum imi vor arata hainele,aparatul foto,incaltarile.
ma gandesc la cei ce participa.
ma gandesc si-mi amintesc de BORC.
e inutil.a fost un weekend superb,in care am avut o mie de sanse sa-mi schimb soarta,dar nu mi-am schimbat-o.e tot mana lui Cristi,care nu ma lasa sa actionez intr-o perioada calma.
intotdeauna imi place sa complic lucrurile,sa-mi complic viata,sa-mi complic starea de spirit.
ca sunt sado-masochista,la nivel sentimental,e foarte adevarat.intrebarea ma macina.
de ce mereu accept asta?
mai grav.
de ce imi place,cand stiu ca nu-mi fac bine si ma doare fiecare celula din corp?
trebuia sa fie cineva ciudat in familia mea.mai ciudat ca cei din urma mea.
trebuia sa duc la extrem totul.si de ce?pentru ca e drogul meu.e starea mea high.
vreau sa fiu high,so high...
sunt extrema pana la urma.extrema in bipolaritate.
capul sus.!umerii drepti.!
intru in multime cu curaj.
va fi totul bine...




someday...