for a little while.

They say it's fine
And then come the storm
No memory of ever feeling warm
I don't mind
The rain and such
But I miss the warm
The warm of your ....


am o stare generala extrem de proasta.sunt speriata,emotionata,infrigurata.dusul fierbinte abia daca m-a incalzit.afara ninge salbatic,cu fulgi mari.acum vreo doua luni as fi adorat sa ninga asa,insa acum chiar imi displace.am vazut azi un copac inmugurit si chiar am crezut ca primavara a venit.
dar e jumatatea lui martie,si iarna inca nu vrea sa plece.thanks to global warming!

vineri 13,de obicei o zi in care se intampla ceva iesit din comun.luna trecuta am gasit un nene mai batran, adormit la volan,la semafor.ma intreb ce se va intampla maine.poate ajung si eu la unul din locurile unde se pot plati amenzile pentru parcare.ca tot nu am dat de niciunul.ar trebui sa ma invat minte si sa-mi cumpar ticket.nu stiu de ce,dar presimt ca asta nu se va intampla prea curand.
maine-mi fac bagajul.ce bagaj nu stiu,pentru ca plec de acasa doar o zi.cateva haine aruncate in masina cred ca vor fi suficiente.
plec singura,pana la urma.aveam de gand sa iau niste colege,pentru ca asa cum se intampla de obicei,gura mi-o ia pe dinainte,urmand apoi vasta analiza a celor spuse.am nevoie sa fiu singura tot drumul.singura cu muzica,tutunul si cafeaua.am nevoie sa ma gandesc,sa-mi aranjez gandurile.
sunt tot mai ordonata in ganduri,in ultima vreme.o rearanjare nu mi-ar strica nici acum.
am nevoie de drumul drept si de muzica.am nevoie sa opresc undeva ca sa fac o pauza,si sa ma gandesc incotro o iau si mai ales,de ce.trebuie sa-mi scot din cap flashrile ce m-au bantuit toata saptamana,flashuri de anul trecut din exact acelasi weekend.am nevoie sa-mi organizez ziua ce va sta in fata mea.am nevoie pur si simplu,de toata singuratatea.
cred ca e momentul ideal.
va fi linistea dinaintea furtunii.

le-am zis si alor mei ca plec.ma surprinde ca tata ma lasa sa plec cu masina.ma surprinde mai mult ca o duce maine la service sa-i faca o revizie.ma bucur c-am fost cu el pe drum saptamana trecuta,pentru ca i-am putut demonstra ca sunt capabila sa fac un drum lung si mai ales ca sunt responsabila ,in trafic.
am sa ma pierd.mereu ma pierd.simtul orientarii mi-e complet distrus.dar am sa o scot la capat pana la urma.

am emotii.nu-mi va fi usor,recunosc.mai ales ca n-am vorbit cu cine urmeaza sa vorbesc,de aproape 10 luni.n-am vorbit fata in fata,vreau sa zic.self control will be the key to my succes.
nu stiu cum am sa reactionez,dar imi imaginez c-am sa stau vreo 20 de minute singura mergand dintr-o parte in alta a holului,inainte sa -i bat la usa.asta,binenteles dupa celelalte 20 de minute petrecute in parcare,in masina,fumand tigara dupa tigara si incercand sa-mi fac curaj.

of,bine-a fi si la vara cald.
sper.