wreck of the day.


Driving away from the wreck of the day
And the light's always red in the rear-view
Desperately close to a coffin of hope
I'd cheat destiny just to be near you
If this is giving up, then I'm giving up
If this is giving up, then I'm giving up, giving up

On love, On love

n-am batut la usa.mi-am luat inima in dinti si am sunat direct,fara sa ma gandesc.
mi-a deschis.m-a poftit inauntru si inainte sa inchida usa,m-a strans in brate.singurul lucru reusit,de anul acesta.l-am vazut fizic schimbat,dar la fel de incantator pe cum il stiam.ochii lui ascundeau aceleasi mister.
un delir vizual m-a palit apoi,fara sa-mi dau seama.sorbeam din cafeaua cu scortisoara si zambeam,fericita ca sunt ,pur si simplu,acolo.
a fost frumos.dar nu stiu sa maschez cum trebuie tristetea,nervii,energiile negative.
nu stiu cum sa ma comport in situatii critice.nu stiu cum sa ma abtin sa nu izbcnesc in plans.
nu stiu cum sa-mi reglez bataile inimii,fara sa simt ca vrea sa iasa,de durere,afara.
tarziu,mi-am facut curaj sa -i spun cat de mult tin la el,cat de greu mi-a fost atata vreme ,fara el in viata mea,cat de ciudat a fost,in fine,cat de greu mi-a fost sa incerc sa-l smulg din suflet.si cum totul a fost in zadar.
i-am insiruit o serie de lucruri,pe care le-am tot simtit,in ultimele luni,in ultimul an,in anii de cand ne cunoastem.i-am spus cum totul se repeta,in fiecare an in aceeasi data,in conditii dureroase,pentru mine.i-am spus incercand sa-mi stapanesc tremuratul vocii.
i-am asezat o serie de intrebari,fara raspunsuri concrete.
prin minte mi-au trecut,intreaga noapte cateva eccouri,decupate din treecut.deja-vu dupa deja-vu.cel mai ciudat ecou,a fost chiar cel vocii mele.ma auzeam ,in interiorul meu,intrebandul de ce nu ma (mai) pot ridica la nivelul asteptarilor lui.de ce niciodata n-am sa fiu eu cea de langa el,desi si el stie ca merit.
mi-am gasit si raspunsurile,insa o parte din ele pot fi spuse doar cu ajutorul timpului.o parte,par a fi scrise cu litere imense in ochii mei.

mi-as lua hainele si-as pleca departe,dar tot n-as rezolva nimic.cu el absent ,viata mea isi pierde culoarea.cu el prezent,in acel fel,viata mea are culorile mult prea contrastante.si-atunci?
atunci,mai ramane ca timpul sa-si puna amprenta in toata pictura esuata,distrusa de autorul destinului.
si-am sa astept inca un an daca trebuie.chiar si 10.chiar si 100.doar pentru ca,nu pot sa-mi vad viitorul fara el.oricare ar fi legatura si circumstantele.oricare ar fi situatia,sunt fericita sa-l stiu acolo,chiar daca ma ascund peste tot sa plang.
la un gram de fericire si adauga 10 grame de epuizare emotionala si durere sufleteasca .reteta perfecta,care pare sa functioneze de cand il stiu.
nu vreau sa-l vad asa cum il vad,dar mi-e imposibil.nu cer asta,dar nici nu vreau sa mi se ceara sa nu vad omul pe care-l vad.asa cu toate pacatele,greselile,placerile,visele,trairile.

analiza spirituala.
analiza emotionala.
in final,astept,repetand in minte tot ce mi-a zis.tot ce mi-a zis si nu am inteles,pentru ca era..e ilogic.pentru ca intre comportament si gand exista o ruptura,ce nu poate fi explicata.pentru ca e (inca) exact ca mine,fie ca o recunoaste sau nu.
ilogic comportamental,mintal delirant.jongland cu starile si trairile,rezultand ceva corect pentru el si incorect pentru mine si invers.