some things..

pata de culoare de pe tavan imi amintea,de testele rorschach.am vazut tot felul de modele im ea,tot felul de zeitati si oameni,panam-am oprit la unul.si apoi am vazut o silueta si acea silueta mi-a dat atata forta de concentrare,incat am uitat de scaunul barbaric pe care stateam,de clestele mare si de dozele de anestezie care nu-si faceau efectul.
catecul victoriei mi-a rasunat apoi in suflet toata ziua.de fapt si acum.saptamani de durere si zile intregi de teama si mers zilnic in acea incapere s-au incheiat pentru moment.azi pot sarbatori ziua laptelui,cu lapte pentru ca rana s-a cicatrizat.
zilele ce au trecut mi-au daramat toate teoriile despre cum durerea fizica nu poate fi mai mare decat cea psihica.si tot zilele trecute,mi-au mai daramat o teorie la care tineam destul de mult.inca nu sunt sigura ca e chiar daramata,dar nici mult nu mai am.incerc sa mai meditez la ea precum si la noua conceptie.totul se leaga de destin.
credeam ca e prestabilit,dar incep sa cred ca nu exista destin prestabilit,ci doar pe cel care ni-l facem.si aici incepe bataia mentala.sunt undeva intre iluzia alegerii,al crearii propriului destin si realitatea crearii lui.undeva la mijloc e adevarul si nici filosofii,nici cartile despre zeitati nu-mi ofera raspuns.
daca asa a fost scris,atunci de ce am vazut abia dupa ce a fost indeplinit,de ce nu am putut sa ma razvratesc?si daca nu nu a fost scris,de ce mi-a fost mie oferita sansa sa-l scriu?iluzie,iluzie,iluzie sau multa realitate.


asta mi-e mi-e viata acum si nu stiu ce sa cred.dupa ziua de ieri,cred ca sunt capabila de orice.ziua de ieri,dimineata zilei de ieri a fost picatura care a umplut paharul.am trecut prin multe.evenimente au fostm nenumarate ,dn toate domeniile si toate mi-au schimbat perceptia despre viata si despre viata mea.am invatat sa trec peste dezamagiri,sa iert,sa ma amagesc din nou,sa ignor,sa ma bucur de orice lcru minor,mai mult decat o faceam inainte.nu stiu incotro se indreapta viata mea,dar simt ca e spre un drum eliberator, sau cel putin linistit.
ieri dupama-sa m-am plimbat pe multe stradute din baia mare.pe multe din cele 150de stradute care urmeaza sa fie facute sens unic.(asa cum s-au facut si cele ce pornesc de langa blocul meu,avand ca rezultat faptul ca trebuie sa ocolesc jumatate de cartier ca sa ajung inapoi acasa.aici e o mare problema,pentru ca eu vesnic sunt fara motorina).ma uitam la indicatoare si sageata nu-mi inspira interzicerea unui sens ,ci mai degraba ascensiunea catre cer,catre libertatea lui ,catre onduitatea lui si catre lumea de dincolo de el.asta e una din bolile mele mentale de care sufar,incerc si reusesc mereu sa vad dinocolo de sensul propriu,predefinit al unui lucru,obiect sau chiar om.
poate intr-o zi am sa stiu sa folosesc in nu doar in favoarea mea ci si a celorlalti,aceasta boala.

pana atunci cred ca rochiar,made in india,pe care mi-am cumparat-o se protriveste perfect starii mele,psihicului meu confuz dar constient din prezentul delirant.pana atunci,adica in viitorul mai clar si palpabil, cred ca schimbarea prin care trec e totusi benefica.si tot pana atunci cred ca tot ce zic e un nonsens.cred ca ma contrazic infiorator de tare.dar totul se va clarifica.

"The future is not set. There is no fate but what we make for ourselves."