recunosc ca in ultimele zile,mi-am dat lumea peste cap si-am reusit sa-mi fac timp necesar sa scriu putin.ma descarc si reusesc asfel sa-mi stapanesc emotiile.
e aproape cinci in dimineata si recunosc ca n-am suferit de-o insomnie asa de crunta de multa vreme.sunt extrem de obosita,dar de undeva energia curge incontinuu si sunt in stare sa fac un milion de lucruri.in ultimele 2 ore am facut 12 variante de oral romana si franceza.ha!si tot am impresia ca nu stiu nimic,desi ma descurc(cred eu) relativ bine.relativ foarte bine.hmm maine-mi aflu si ora si sala ,maine am sa fumez cel putin un pachet de tigari,maine am sa ma agit aiurea si am sa fac o mie de drumuri ca sa ma relaxez.nu conteaza unde,niciodata nu conteaza unde.pana intr-un loc in care pot sa opresc,sa fumez o tigara si sa plec inapoi spre casa.
noaptea a fost ciudata.improspatata de aerul rece al ploii ce cade de cateva ore.mi-era dor de furtunile verii,de aerul foarte incarcat si cald ce prevesteste furtuna,de picurii mari si reci,si de numaratoarea inceputa in momentul fulgerului.20 de secunde,asta e cam 20 de kilometri,deci la maria a ajuns deja ploaia.
si linistea din casa a fost perfect intrerupta de muzica dulce a sufletului,de la radio.melodii care-mi aduc aminte de-un trecut fara problemele primitive,trecatoare prin care trec.un trecut plin de emotie si soare,plin de zile linistite petrecute citind tot felul de carti din cele mai variate.
nopti de vara calde,cand strabateam orasul doar ca sa nu stau acasa.imi placea sa prind apusul de dupa blocuri,sa prind soarele de-un colt.nopti in care priveam luna si numaram constelatiile.
mi-e dor de ele.mi-e dor sa ascult Killing me softly si sa ma plang pentru ceva nu e concret dar e plin de speranta si bucurie.mi-e dor sa ascult Moonlight becomes you,dansand cu-un el imaginar prin camera intr-o atmosfera jazz.mi-e dor sa ascult Ebow the letter si sa ma gandesc la el.mie dor,in fine,sa ascult Soulstorm ,intr-o stare tipica de mare,dansand pe-o masa,ca deh nu ma cunoaste nimeni aici..in noaptea ce se incheie acum,le-am ascultat toate,combinandu-le cu sunetul ploii.mmm,ce stari si ce trairi,ce schimbari temperamentale..cate sentimente si cum m-as razvrati,si-as da timpul inapoi ca sa le mai pot trai inca o data pe toate.
ma intreb daca am sa ma mai bucur odata de ele,acum cum obisnuiam.mi-am impus atat de tare sa uit sa traiesc,incat ma intreb daca am sa mai pot reveni vreodata la starea aceea de altadata.
am trait cateva veri superbe de ele mi-e cel mai dor.pentru ele as renunta la tot,si-as fugi luni,din fata comisiei direct la gara sa iau un tren.
dar asta e.asta a fost noaptea.reintorcandu-ma la tehnologie,realizez ca mon ordinateur,cedeaza iar.programele pica pe rand,unul cate unul.messengerul a picat acum cateva zile si nu mai poate fi instalat.dar nu ma deranjeaza.mi-e dor doar sa arunc o privire peste oamenii scutiti de starile prin care trec acum.
soarele rasare in curand.afara s-a luminat si griul imi aminteste de dimineata zilei de 2 mai,cand ma plimbam infrigurata prin ceata,cautand un loc sa ma linistesc.atmosfera apasatoare,dar frumoasa.orbirea mea temporara ce m-a dus cu gandul la tot felul de diagnostice stupide.
eh.si asta a fost deja demult.
viitorul vine cu pasi repezi.si-atunci sa ma izbesc si eu cu putere de el.
nevermind,aberez.
noaptea a fost ciudata.improspatata de aerul rece al ploii ce cade de cateva ore.mi-era dor de furtunile verii,de aerul foarte incarcat si cald ce prevesteste furtuna,de picurii mari si reci,si de numaratoarea inceputa in momentul fulgerului.20 de secunde,asta e cam 20 de kilometri,deci la maria a ajuns deja ploaia.
si linistea din casa a fost perfect intrerupta de muzica dulce a sufletului,de la radio.melodii care-mi aduc aminte de-un trecut fara problemele primitive,trecatoare prin care trec.un trecut plin de emotie si soare,plin de zile linistite petrecute citind tot felul de carti din cele mai variate.nopti de vara calde,cand strabateam orasul doar ca sa nu stau acasa.imi placea sa prind apusul de dupa blocuri,sa prind soarele de-un colt.nopti in care priveam luna si numaram constelatiile.
mi-e dor de ele.mi-e dor sa ascult Killing me softly si sa ma plang pentru ceva nu e concret dar e plin de speranta si bucurie.mi-e dor sa ascult Moonlight becomes you,dansand cu-un el imaginar prin camera intr-o atmosfera jazz.mi-e dor sa ascult Ebow the letter si sa ma gandesc la el.mie dor,in fine,sa ascult Soulstorm ,intr-o stare tipica de mare,dansand pe-o masa,ca deh nu ma cunoaste nimeni aici..in noaptea ce se incheie acum,le-am ascultat toate,combinandu-le cu sunetul ploii.mmm,ce stari si ce trairi,ce schimbari temperamentale..cate sentimente si cum m-as razvrati,si-as da timpul inapoi ca sa le mai pot trai inca o data pe toate.
ma intreb daca am sa ma mai bucur odata de ele,acum cum obisnuiam.mi-am impus atat de tare sa uit sa traiesc,incat ma intreb daca am sa mai pot reveni vreodata la starea aceea de altadata.
am trait cateva veri superbe de ele mi-e cel mai dor.pentru ele as renunta la tot,si-as fugi luni,din fata comisiei direct la gara sa iau un tren.
dar asta e.asta a fost noaptea.reintorcandu-ma la tehnologie,realizez ca mon ordinateur,cedeaza iar.programele pica pe rand,unul cate unul.messengerul a picat acum cateva zile si nu mai poate fi instalat.dar nu ma deranjeaza.mi-e dor doar sa arunc o privire peste oamenii scutiti de starile prin care trec acum.
soarele rasare in curand.afara s-a luminat si griul imi aminteste de dimineata zilei de 2 mai,cand ma plimbam infrigurata prin ceata,cautand un loc sa ma linistesc.atmosfera apasatoare,dar frumoasa.orbirea mea temporara ce m-a dus cu gandul la tot felul de diagnostice stupide.
eh.si asta a fost deja demult.
viitorul vine cu pasi repezi.si-atunci sa ma izbesc si eu cu putere de el.
nevermind,aberez.
Si-ntr-un cer violet
Luna dac-as gasi-o
Alba ar fi toata
Pata de-argint pe perdea
Luna dac-as gasi-o
Alba ar fi toata
Pata de-argint pe perdea
0 comments:
Trimiteți un comentariu