perseidele.

si a plouat.de plouat a plouat.dar cu apa.si-n drumul nostru,picurii de apa ce-mi spalau parbizul,ca intr-o spalatorie auto,pareau sa cada doar pe noi.probabil ca ar fi trebuit sa ne punem dorinte lor.pate ar fi intrat in pamant si-apoi s-ar fi ridicat la cer,iar norii le-ar fi spus stelelor ce dorim.
masina a fost un spatiu reconfortant.ciocolata cu alune,biscuitii,tigarile si ceaiul de piersici.ne lipsea spectacolul,sau cinema-ul in aer liber.ne lipsea cerul instelat si starea aceea de bine pe care-am trait-o cu un an in urma.
pe drum,ne-am amzat de acea seara,de deciziile luate indata,fara sa gandim in avans.consecintele nu au existat atunci,nu ne-am gandit cum ne va fi schimbat viitorul.
discutii lungi,oprite de poze la biserici luminate frumos noaptea.poze cu expunere lunga.prea lunga.toate au iesit pre luminate.
pana si pozele cu noi doua au iesit ciudat.sunt stafii ale fiintelor ce cata fericirea,fara ca vre-o furtuna sa le tulbure.

dar a fost o noaptea frumoasa.
cu radio ce difuza muzica retro,poate chiar kitchy.cu versuri care in acel moment pareau a ne fi dedicate.cu versuri pe care le stiam,dar nu ne era rusine de asta.
Oh tu Barbara Streisand cum nu ne-ai stresat aseara!

***
la noapte e ploaia de stele.celera ploaie de stele,care anul trecut ne-a schimbat prezentul.imi amintesc perfect seara de 12 spre 13 august,din 2008.imi amintesc cata nebunie,cata nepasare,cate sunete,cate stele cazatoate.
nu stiu ce va fi la noapte,dar sper sa fie de zeci de ori mai bine.