parti din trup inca ma mai dor.a fost un drum lung,probabil cel mai lung drum pe care l-am facut pe jos in ultimii doi ani.dar s-a meritat fiecare pas.in varf,m-am simtit stapana intregii lumi.de acolo fiecare copac parea mic si usor de strivit,iar fiecare nor,doar o esarfa facuta ghemotoc si arunca pe-un tavan albastru,sfidand legile gravitatiei.pe drum am intalnit linistea,in pauzele in care molier senior nu scotea dume despre ursi ,reptile,izvoare sau tineretul patriei reprezentat de persoana mea.am invatat ca natura e mai mult decat frumoasa.
am renuntat le vesnica mea replica "nature's overrated".am gasit la un moment dat o bucata de lemn,ce arata ca un toiag.el a fost prietenul meu tot drumul ,incepand cu acel moment.la intoarece il taram dupa mine,pe pietre si mi se parea ca acela e glasul lor.si pietrele pot scoate sunete si produce chiar muzica ,daca stii sa le atingi cum trebuie.mi-au placut si oamenii cu care am fost.chiar daca aproape toti au fost din genratia 25+,au avut suflete de copii.si-au zambit cu soarele,cu frunzele.au iubit copacii,unii chiar si crengile,chiar daca ele i-au respins,trantindu-i de pamant.
a fost o excursie la care visam de mica.am fumat din pipa pacii cu fratemeu.a fost momentul zero,in care surioara mica si rea a devenit domnisoara cu care fratelui mai mare nu i-a fost rusine sa iasa,in public.
soarele mi-a decolorat parul si mi-a vopsit obrajii.vantul rece de munte mi-a crapat buzele.dar asta n-a mai contat.n-a mai contat nimic.nu a existat nimic acolo sus,nici macar lipsa crasa de fonduri in care sunt adanc bagata.mutarea la cluj secatuieste de fonduri fiecare zi.scoala de soferi nu mai merge bine si fiecare sacrificiu ma impinge tot mai aproape de nebunie.toti banii pe care i-am strans pentru Transsylvania Calling,ma tem ca trebuie sa-i tin deoparte pentru perioada in care am sa-mi caut ceva de lucru.apartamentul cu doua camere incepe sa devina o incertitudine,mai ales pentru ca trebuie platit in avans.garsoniera e o optiune buna,dar pe care nu o imbratisez cu placere,evident.
nu mai sunt demult fericita.vara mea e mai mult decat dezamagitoare ,iar perspetiva de viitor e sumbra.cand mai am ocazia sa schimb doua trei vorbe cu el,ma linistesc.imi spune problemele lui si reusesc sa le uit pe ale mele.dar asta e din cand in cand si tot mai rar.
si cu toate astea,sunt linistita.chiar daca sunt tot mai sigura ca nu ajung la festival,chiar daca sunt tot mai sigura ca prea curand situatia materiala nu se va rezolva nicicum,sunt linistita.pe fundul prapastiei,dar calma.trebuie sa-mi strang puterea,sa pot urca din nou.ascensiunea catre cer e mereu un lucru fascinant,pentru ca e intotdeauna plina de obstacole.
soarele mi-a decolorat parul si mi-a vopsit obrajii.vantul rece de munte mi-a crapat buzele.dar asta n-a mai contat.n-a mai contat nimic.nu a existat nimic acolo sus,nici macar lipsa crasa de fonduri in care sunt adanc bagata.mutarea la cluj secatuieste de fonduri fiecare zi.scoala de soferi nu mai merge bine si fiecare sacrificiu ma impinge tot mai aproape de nebunie.toti banii pe care i-am strans pentru Transsylvania Calling,ma tem ca trebuie sa-i tin deoparte pentru perioada in care am sa-mi caut ceva de lucru.apartamentul cu doua camere incepe sa devina o incertitudine,mai ales pentru ca trebuie platit in avans.garsoniera e o optiune buna,dar pe care nu o imbratisez cu placere,evident.
nu mai sunt demult fericita.vara mea e mai mult decat dezamagitoare ,iar perspetiva de viitor e sumbra.cand mai am ocazia sa schimb doua trei vorbe cu el,ma linistesc.imi spune problemele lui si reusesc sa le uit pe ale mele.dar asta e din cand in cand si tot mai rar.
si cu toate astea,sunt linistita.chiar daca sunt tot mai sigura ca nu ajung la festival,chiar daca sunt tot mai sigura ca prea curand situatia materiala nu se va rezolva nicicum,sunt linistita.pe fundul prapastiei,dar calma.trebuie sa-mi strang puterea,sa pot urca din nou.ascensiunea catre cer e mereu un lucru fascinant,pentru ca e intotdeauna plina de obstacole.
0 comments:
Trimiteți un comentariu