ceaiul de vanilie.

I know the pieces fit cuz I watched them fall away

Mildewed and smoldering, fundamental differing,
Pure intention juxtaposed will set two lovers souls in motion
Disintegrating as it goes testing our communication
The light that fueled our fire then has burned a hole between us so
We cannot see to reach an end crippling our communication.

minunata seara de septembrie.vantul tot mai rece,intra in camera prin esarfa colorata din geam si se impleteste cu fumul de tigara intr-o armonie,parca divina.serile din cluj au fost cele mai frumoase,intotdeauna.si sunt si acum.sentimentul dulce al placerii de a nu face nimic.simpla existenta intr-o casa mare,cu terasa unde soarele e atat de cald la amiaz,chiar de e toamna.terasa cu struguri dulci.si geamul meu,de unde mansarda in care vroiam sa ne mutam mai demult,imi face cu ochil.fierastraul electric de sub noi,zguduie ziua masuta de machiaj din colt si geamul din comoda veche,plina cu vase si farfurii.si bucataria ,asa mica cum e ea,e atat de plina de viata.condimente si solnite colorate,cani negre si cani personalizate,boluri colorate si farfurii cu spirala.si toate se opresc in pragul fara usa,ce duce spre camera mea,unde patul e moale si masa mare pare mica,cu atatea lumanari pe ea.
ma simt intr-o alta lume,de cum intru in curte.de fiecare data,aceeasi senzatie de necunoscut ma izbeste puternic.azi poate fi un leagan asamblat in curtea ce miroase frumos a lemne,maine poate fi un pat,sau o casuta mica.
si batraneii ,si batraneii sunt draguti.nenea cu zambetul lui strengar ca de copil pe fata,ne saluta mereu parca cu ochii plini de soare, iar tanti se intinde cu noi la povesti.
si asta e casa,asta e basmul din care lipseste un print.din care lipsesc in general printii.
dar ne e bine si asa.si cu scandal matinal,si cu pace de noapte buna.si cu mancarea deguztata parca pe ascuns,in debara si cu cafeaua ce dimineata fluiera voinica pe foc.

si facultatatea...alta relatie neuronala,chimica de-a dreptul.sala plina,multe fete.multe fete entuziasmate si necesarul meu atac de panica,intins si prins in cuie ruginite pe dinauntrul meu.
teama de necunoscut,de inceput,de plecat si revenit.teama de esec,de-un altul.si mica placere de a fi la doi pasi,de-un om drag.orele mele de studenta incep luni.de la 8.sau poate ca e 10.
si nu sunt nici multe.si poate ca o sa-mi si placa.
cine stie.


si cu toate astea,I am still in search of a meaningfull momment.

home.the second one.

if you lived here,you'd be home by now.
scria intr-o carte foarte draga mie.aveam vreo 14 ani cand am citit-o prima oara si tot atunci mi-am promis ,ca atunci cand o sa fiu la casa mea,sa-mi pun cuvintele magice,la intrare.inainte sa ma mut,credeam ca n-am sa simt sentimentul dulce de "acasa".dar azi,azi dupa ce am terminat de aranjat esarfele pe stalpul din living,dupa ce ultimul lucru a fost asezat in camera mea,am simtit ca acasa poate fi si aici.
si camera mea nu e chiar atat de mica.mi-au incaput toate lucrurile dorite,mai urmeaza sa fie puse niste poze,dragi mie.e comfortabil..comfortabil de mica si draguta.
as putea spune ca acum,ca ne inghesuim doua persoane aici,acum.la o barfa,la un zambet,un ras puternic,isteric.cu sampania de casa noua.tigari in scrumiera,lumini si muzica in surdina.
dar nu ne inghesuim..e atat de bine.
peste tot e bine aici.
si..si maine-mi vin si parintii,cu vasele si toate instrumentele de bucatarit.
abia astept!

season 6.

later edit.
sunt in cluj,am dezinfectat camera si baia si-am maturat pe jos."am" as in eu si adina.maine ajunge si mara.camera mea nu e chiar atat de mica pe cat tineam minte.bagajele inca stau impachetate care pe unde.drumul a fost lung si greu,dar partea buna e ca am prin internet wireless,de undeva din zona.totul pare ok.
astept ziua de maine.maine vin si niste poze si-un post mai detaliat.

***

sunt lucruri care vin,la momentul potrivit.extrem de rar se intampla o sincronizare perfecta intre ce-ti doresti cu adevarat si ce primesti pentru asta.de la o vreme mi se tot intampla.acum,am mai primit un graunte din pumnul etichetat corespunzator.
am gasit un pretext bun sa nu-mi mai ascund sentimentele in spatele mastii cu parfum de bucurie.
a trebuit sa ma uit la primele doua (si cele mai astptate) episoade din House(season 6) ca sa-mi pot scoate sufletul afara,la aer rece,la racoare,la re-intarire.

maine plec.bagajele-s facute,mi-am reparat masina,i-am facut lista mamei cu ce mai are de adus.
parca nimic din tot ce se intampla nu e adevarat.parca astept sa ma trezesc din vis.

auto-aparare.

cafeaua mea speciala de acasa,in cana de la fratemeu.cutii impachetate,puse-ntr-un colt de camera,pozele sepciale lasate sa se prafuiasca in oglinda mare.putinele obiecte,ramase pe raft,care ma striga parca si-mi cer sa le fac si lor un loc.farfuria mare cu fimo,asteapta sa fie pusa la cuptor,iar suvenirurile de pe ea,sa fie aruncate apoi intr-o geanta,ca sa nu fie uitate acasa.
instinctul meu de autoaparare se declanseaza la fiecare moment mai rafinat sufleteste,in fiecare pauza de cinci minute pe care o iau ,ca sa ma intind pe jos ,sa ma intreb "oare ce mai e de pus?"
la fiecare pauza de cinci minunte,parti noi din adolescenta,din copilarie,imi vin in minte si-mi izbesc apoi sufletul cu viteza luminii.ma apuca un dor sinistru si cu el ,un fior rece imi blocheaza coloana vertebrala.


imaginatia mea nu a stiut niciodata ca relatia pe care o are cu sufletul ,e atat de intensa.nu a stiut niciodata,ca pieptul mi se poate bloca atat usor.n-am fost niciodata constienta,ca exista o mare urma de tristete pe peretii camerei mele,pe peretii apartamentul,pe fiecare perna pe care o las acasa,pe fiecare lucru care a ramas,de umplutura pe rafturile,acum,atat de goale.nu mi-am imaginat ca-n cutiile, acum pline,poate exista atat de multa viata,care asteapta sa capete miros de nou,de..mare.
ma simt ciudat si totusi incerc sa-mi ignor acea urma de tristete,declansata odata cu instictul de autoaparare.pana la urma,maine e marea zi.maine-mi impachetez masina si plec spre visul pe care-l am de atatia ani.ar trebui sa fie un motiv de bucurie.un imens motiv de bucurie.
e prima mea mare mutare.poate ca ar trebui sa ma simt asa.

auto.

*un mic later edit*
thanks to mtv,mi-am amintit de asta..oh the memories. :))

***

pentru ca nu fac zilele astea nimic altceva decat sa impachetez si dezpachetez haine,sa-mi curat genti sau sa fac liste,sa scriu pe cutii "bijuterii,masti,carti,desene,lampi,perne"(adica ce urmeaza sa fie pus in ele),pentru ca incerc sa-mi part armonios timpul intre acel "job" al meu,familie si iesirile de seara cu oameni dragi,pentru ca nu are rost sa mai scriu despre cum visez(chiar si cu ochii deschisi) drumul spre cluj,spre casa,spre totul ce are sa fie cu adevarat nou,am decis sa fur din jurnalul Ioanei ceva.imi face bine adesea sa completez astfel de liste.un fel de test psihologic,de autocunoastere,dar fara pisalog.


Întrebarea pe care nu am rostit-o: cred ca am rostit toate intrebarile posibile.viata mea graviteaza in jurul unor mari intrebari,la care inca nu am gasit raspunsul.de fapt nu am gasit un raspuns adecvat nici unor intrebari mai mici,dar asta e altceva.
Greşeala pe care nu mi-o iert: cearta pe care am avut-o cu mama acum vreo doi sau trei ani,cand era sa-i produc un accident cerebral.
Am plecat, deşi ştiam că pentru totdeauna: totul are sa se schimbe.intotdeauna am plecat din viata unei persoane dragi mie,sperand ca am sa schimb ceva.dar am innebunit mereu fara o intoarcere ciudata.
Am tăcut: din ziua in care l-am cunoscut.eram altfel pana atunci.vorbeam mult.si intotdeauna am avut emotii prea mari in prezenta lui,emotii care intotdeauna m-am transformat intr-o fiinta tacuta cu un milion de ganduri zburand prin minte.
Regret: ca n-am spus ce trebuia spus,n-am actionat cum trebuia la momentul potrivit.sunt situatii speciale,sau din potriva situatii obisnuite,pe care le retraiesc la scurta vreme dupa,imaginandu-mi ce trebuia de fapt,sa fac.
Defect dintotdeauna: sunt pesimista si mai ales paranoica.dar paranoia,e o caracteristica dobandita de la mama,de care sunt chiar multumita cateodata.
Îmi lipsesc:cateodata ambitiile si ideile,pe care le aveam cand eram o adolescenta nebuna si iresponsabila.atunci aveam impresia ca pot sa fac totul.acum nimic nu mi se mai pare posibil fara sa analizez din toate partile.
Am renunţat: la dans si teatru,pentru ca mi-a fost mereu frica de oamenii din public.si pentru ca pe la 10 ani am inceput sa ma ingras.
Am pierdut: doua buletine si l-as pierde si pe al treilea,pentru ca nu-mi place poza.
Am uitat: cum e sa fiu fericita,fara sa ma gandesc la urmari,sau la lucruri rele ce se pot intampla.
Am aruncat:ieri,am aruncat foarte multe lucruri la care tineam.bonuri,etichete,hartiute insemnate.tot felul de desene.ocupau spatiu si oricum,multora le-am uitat semnificatia adevarata.
Nu am ştiut: niciodata sa rezolv probleme de matematica sau fizica.pentru ca in generala am avut un profesor de matematica ce mi-a distrus toata increderea de sine.mi-ar placea sa pot repeta acele clase cu mintea mea de acum.probabil m-as comporta altfel.probabil ca si viitorul meu ar fi altfel.
În fiecare noapte:modelez fimo apoi ma uit la House,desi am vazut toate seriile de vre-o patru sau cinci ori.doar asa reusesc sa adorm.

one week.

de azi mai este fix o saptamana.
ma pregatesc de facut liste.

vant de toamna.

mijloc de luna cu soare de vara.mijloc de spetembrie cu vantul rece ce-mi unduieste perdelele ,de parca ar fi o pasta moale de modelat vieti.ma simt cateodata ,ca intr-un desert urban,unde ziua in amiaza temperaturile trec de limita rationalului si noaptea uit sa mai inchid balconul,iar recele noptii-mi loveste pieptul din plin.mi-e frig noaptea,dar atmosfera e la fel de placuta.

dimineata cu scortisoara-n cafea si o tigara mentonalata-n scrumiera.
telefonul suna neincetat.e mama mereu.e mama care-mi spune ca mi-a mai cumparat ceva pentru casa.cateodata imi face impresia ca a trecut de acea stare de melancolie si acum e doar extaziata ca fata ei e mare si-i poate impartasii secretele.aseara mi-a explicat cum se face un fel de mancare.ma uitam in ochii ei si vedeam un soi de sclipire nemaintalnita pana acum.un fel de mandrie.am reusit sa-mi adun rabdarea si sa o ascult.dupa un timp i-am continuat frazele ,dandu-si seama ca stiu mai multe decat isi imagina.discutia totusi,a continuatpana tarziu.


viata mea se rezuma zilnic,la astfel de discutii.seara ma inchid in camera si-mi privesc peretii,podeaua,lucrurile multe si de toate dimensiunile ,raspandite prin ea.de mai bine de o saptamana ma gandesc la ce-mi doresc cu adevarat sa-mi duc.pe retina se proiecteaza filme din viitorul apropiat,cutii pline,cutii goale,farfurii colorate,pahare rosii si cani negre.tavile de prajitura vor sta-n cuptorul incis.
la sfarsit de vara,am avut din nou acea sclipire minunata ,in care-am realizat ca toae lucrurile se rezolva intr-un mod pozitiv pana la urma.ca orice lucru,pe care mi-l doresc,vine incet-incet la mine.doar drumul lor e lung,pentru ca universul e mare si gandurile mele trebuie sa strabata mii de ani lumina.pe rand am primit tot ce mi-am dorit.ieri a fost un fel de apogeu.am reusit sa vorbesc cu acea fiinta care-mi insenineaza nu doar ziua,ci intreaga fiinta,oricat de departe ar fi.
a fost cu siguranta un lucru dupa care tanjam de foarte multa vreme.un lucru pe care mi-l doream de mult.un remediu ca sa pot trece de starea aceea de tristete in care ,m-am trezit la un moment dat,mai devreme,in septembrie.

nu stiu ce are sa mai urmeze.nu stiu cum o sa-mi continui existenta.imi plac cele doua ore petrecute zilnic la Fonomat.imi place sa studiez oamenii.la sfarsitul promotiei,am sa scriu un post imens despre ei.despre trecatori si privirile lor.la sfarsitul promotie plec de tot de aici,
la sfarsitul promotiei,inceputul va fi atat de aproape incat,la fel ca ieri,nimeni si nimic nu ma va putea demoraliza.

instability.

gara pare un templu al necunoscutilor,un loc rece,verde albastrui.un neon se zbate intre lumina si intuneric.se vede de departe ,de la capatul bulevardului.pe strazi e liniste.asa a fost toata noaptea.un orasel mic si inchis,in care timpul nu mai trece si dorul se accentueaza in fiecare zi tot mai mult.un orasel plin de secrete,ne-secrete.secrete stiute de toata lumea.
pancarde mari,placute aurii,numere de inmatriculare.initiale sau prenume.toate-l contin asi.toate-mi amintesc,toate ma lovesc din plin.fight club,energizant si la teve pe unguri.25 de minute departare.
mai devreme.
drumul lung ,ucigator de cald.
drumul lung,parca fara capat.
oameni fara chip.stresul imens la fiecare atingere.fiecare cuvant spus,fiecare zambet aruncat spre mine,fiecare gest.o lista fara capat.nerabdare,iritabilitate si nervozitate.si-n capul meu vocea dorului nebun,nevoie psihica de liniste.fara zgomot interior sau exterior.fara voci,fara oameni.izolare.ganduri nebune.nevoia.

vocea din cap.alta.masculina.vocea de care mi-e dor.frazele si lucrurile interesante.nevoia de a impartasi.orice si nimic.intelegerea.intoarcerea.
vreau sa plec.11 zile.poate chiar 12.cutii de impachetat.lucruri de sortat.pliante de impartit.bani de strans.trebuie sa plec.vreau sa plec.
cosmic energy,black energy.bad energy.
tipete-n perne.nervi.tipete de disperare.
mai tarziu
psihic la pamant.!

retroscape.

el instinto es más natural,
porque la razón puede limitar.

ieri imi doream sa fug.sa fug acasa,sa-mi fac bagajul,sa plec in cluj.sa-mi incep viata noua.noul capitol,poate chiar noua carte.ieri imi doream sa fug acasa si sa ma ascund,in secretele mele,in nevoia mea de a gasi ceva cu adevarat important,in dorinta de a-mi aminti chipul acelui el.
atac de panica.atac la adresa eului interior,trist si nervos,suparat pe situatie,pe situatii,pe trista ciudatenie a vietii.atac de panica interior,cu putine efecte vizuale exterioare.
o nervozitate acuta,o stranie senzatie de singuratate amestecata cu apatia."ce fac aici?"bine cunoscut mie.
si azi frica mi s-a intins pe toata pielea.pana cand o sclipire de moment mi-a taiat tot avantul indreptat spre caderea in gandurile-mi reci si delirante.frica inca exista.si nervozitatea.si chiar panica.
dar poate ca in curand vor disparea de totul.si cu ele si dorul.

chasing the sun.

I'm flying away
Running like the wind
As I chase the sun
Up spinning around
Circles in my mind
Sailing over ground

duminica dimineata cu nori mari si pufosi plini de apa.trezitul imposibil,plecatul aproape inevitabil si intarzierea bine stabilita.telefoane peste telefoane,drumul de douazeci-si-ceva-de-minute.zambete si povesti.priviri ciudate,evitate,furate pe ascuns.portbagaj deschis,loc liber pentru vorbit prin gesturi.
tigari fumate in rand,foc fumegand a toamna si-a carne.rosii galbene.aproape de rosii-verzi-prajite-frumos-film.
campul liber,galben.galben inexplicabil.galben mstariu.mustar pe paine.verdele naturii,kaki,militaresc.lipseau tancurile,lipsea armata,lipsea deliriul razboinic.bifate toate in drumul spre capatul platoului.sute de metri departare si filmul campului de lupta schitat in mintea-mi bolnava.stapana lumii.film vesel,optimist.viziune albastra si ochelarii de John Lemon."intotdeauna-mi-am-dorit-ochelari-dinastia-de-unde-ti-i-ai-luat?".minutele discutiei,din aprilie,din masina,raman impreganate pe lentilele deja zgariate,pentru totdeauna.
hello,pustiu,absurd,spus de la 30 de metri mai jos.un cap batut de soare si-un zambet aruncat in gol.
lume intinsa la soare.oameni intinsi pe filme si discutii.lucruri ireale.scena ireala.trippy movie.
soarele sus pe cer.

imbarcarea spre oras.discutii lungi.60 km/h.enjoying the scenery.voce in dreapta.alta voce in minte.finalul discutiei.finalul discutiei prin"ne mutam impreunaaa".
chase the sun pe repeat de cateva zile." t-ai fixat pe melodie?".rau de tot.voce pitigaiata ridicata pe soare.luni de cautari.piesa de vara.de vara tarzie cu apus devreme.piesa pentru geamatul sufletului in extaz.piesa pentru drumuri cu ganduri si zambet.piesa pentru plecat nicaieri.

soare de dimineata si cafea matinala.foarte matinala.somn lipit pe ochi.zambet de fata bruneta.povesti ciudate,despre oameni.vinete si iaurt.

ziua lui ovidiu.7 spetembrie.al-doilea-om-drag-nascut-in-septembrie-cu-minte-la-fel-de-complicata-ca-a-primului.oameni dragi.omulet drag.cadou.bani de cadou zero.

septembrie 7.in alti ani sinucidere curata.ultima saptamana de vacanta.2009.7 septembrie.3 saptamani de vacanta.3 saptamani de viata veche.3 saptamani pentru decis ce vreau mai departe.doua saptamani de binele-post-actiune-in-care-nimeni-nu-exista-si-nimeni-nu-conteaza-si-pot-vorbi-ce-vreau-cuvintele-fiind-ascultate.

7 septembrie.grila noua de programe la teve.

cinco de septiembre

and i knew then it would be a life long thing
but i didn't know that we
we could break a silver lining

am privit foaia neagra a calendarului ,prins pe peretele portocaliu.5 septembrie,trecut in coltul din stanga jos,cu rosu.m-am ridicat si-am incercat sa ascund cu degetele cifra,imaginandu-mi ca ea de fapt nu exista.ca si cum ziua de maine nu ar exista si nici nu ar fi existat vreodata.ca si cum maine n-ar fi sambata, ci duminica.ca si cum maine ar fi o zi peste care mi-ar fi usor sa trec,pentru ca nimeni fata de care am o imensa incarcatura emotionala, nu ar exista.

mi-e imposibil sa nu ma gandesc an de an la ziua lui.imi doresc mereu sa fie fericit.sau cel putin imi place sa-mi imaginez ca e.implinit,fericit.imposibil de definit acea stare pe care si-o doreste,pe care nu o poate numi si nici eu,dar pe care imi doresc la fel de mult sa o traiesc.nu exista 'din toate punctele de vedere'.cel putin nu aici.
imi doresc mereu sa-i fac un cadou sau o prajitura,orice.un lucru mic ,dar apreciat.un fel de simbol al aprecierii si a lucrurilor pe care ,dintr-un lucru ilogic si fara explicatii rationale,le simt pentru el.
am renuntat anul asta sa-i trimit in cuvinte o urare banala,dar m-am gandit ca in viitorul apropiat am sa-i fac o prajitura.asa,de la multi ani-ul pe care il tot zic de cativa ani,fara sa-i dau o palma peste ceafa sau o imbratisare uriasa.si-am sa-i fac si ceva de mana,psihedelic si spiritual,ca tot sunt pe acest val acum.din nou.si probabil am sa-i zic si la multi ani-ul tras de coada.sau poate am sa-l las pentru la anul.
daca e sa ma gandesc foarte bine,ma bucur foarte mult ca exista ziua de maine.cine stie cat de neschimbata si necomplicata as fi fost eu acum.cine stie cat de linistita as fi fost si cine stie pe unde sau cu cine.in adancul sufletului,imi place sa ma roada gandul realitatii lui,la fel de mult,cum imi place enigma pe care el o reprezinta.la fel de mult cum imi place sa-i descopar laturi noi ale personaltatii si sufletului lui.lucruri pe care foarte putine persoane le au,lucruri fascinante,greu de atins si explicat.o mare de suisuri si coborasuri,o mare de ying si yang,o mare de pamant si cer,o mare de finit si infinit.un tabu al vietii de zi cu zi,un secret desprins parca dintr-un ritual antic.

portocaliu.

cerul de apus si-a pierdut parca nuanta roz.oranjul e la mare cautare acum,cand soarele nu mai asteapta are rabdare sa stea pe cer.traiesc intr-o ironie fina.urasc sa citesc carti cu fraze lungi.urasc descrierile fara sfarsit,a peisajelor sau a personajelor si totusi, uite-ma pe mine insiruind cuvinte infinite.
luna septembrie m-a gasit intr-un spatiu confuz.mi-a zis ca mai sunt cinci minute,in care am incercat sa-mi revizuiesc vara.mi-am amintit zilele de la cluj,de dupa esecul examenului.imi amintesc cu stateam cu Nora pe jos,terminand tigare dupa tigare,si pe alocuri plangand.si-apoi mi s-a rupt intregul film.pentru vreo doua minute, capul meu a fost gol.fie toate amintirile zburau extrem de repede,fie chiar nimic nu reusea sa-mi penetrze mintea.
si-apoi m-am ridicat brusc.totul era invaluit in linistea ultimului minut din vara.am stat neclintita,izbita toar de dorul caldurii infernale din miez de zi sau a hainelor colorate si subtiri.
si-apoi s-a terminat.a venit toamna.
si toamna m-a prins intr-o stare de transa puternica.mi-am pierdut azi minitele intre "Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase" a lui Eliade si "Lexperience de l'ayahuasca et ses etats modifies de conscience Une etude transculturelle des recits des usagers urbains de layahuasca" .gasesc informatii fascinante.gasesc oameni noi si viziuni despre lume.gasesc in randuri tot ceea ce-mi doresc sa gasesc in prezent si-n viitor.tot ceea ce nu pot sa traiesc acum,dar pot traiesc atunci.

si-am gasit un pasaj minunat,de care m-am legat puternic.

"l'homme religieux est proteje a un niveau vital qui lui releve les donnees fondamentales de l'existence humaine,c'est a dire la solitude,la precarite,l'hostilite du monde environnant."
Mircea Eliade.