and i knew then it would be a life long thingbut i didn't know that we
we could break a silver lining
am privit foaia neagra a calendarului ,prins pe peretele portocaliu.5 septembrie,trecut in coltul din stanga jos,cu rosu.m-am ridicat si-am incercat sa ascund cu degetele cifra,imaginandu-mi ca ea de fapt nu exista.ca si cum ziua de maine nu ar exista si nici nu ar fi existat vreodata.ca si cum maine n-ar fi sambata, ci duminica.ca si cum maine ar fi o zi peste care mi-ar fi usor sa trec,pentru ca nimeni fata de care am o imensa incarcatura emotionala, nu ar exista.
mi-e imposibil sa nu ma gandesc an de an la ziua lui.imi doresc mereu sa fie fericit.sau cel putin imi place sa-mi imaginez ca e.implinit,fericit.imposibil de definit acea stare pe care si-o doreste,pe care nu o poate numi si nici eu,dar pe care imi doresc la fel de mult sa o traiesc.nu exista 'din toate punctele de vedere'.cel putin nu aici.
imi doresc mereu sa-i fac un cadou sau o prajitura,orice.un lucru mic ,dar apreciat.un fel de simbol al aprecierii si a lucrurilor pe care ,dintr-un lucru ilogic si fara explicatii rationale,le simt pentru el.
am renuntat anul asta sa-i trimit in cuvinte o urare banala,dar m-am gandit ca in viitorul apropiat am sa-i fac o prajitura.asa,de la multi ani-ul pe care il tot zic de cativa ani,fara sa-i dau o palma peste ceafa sau o imbratisare uriasa.si-am sa-i fac si ceva de mana,psihedelic si spiritual,ca tot sunt pe acest val acum.din nou.si probabil am sa-i zic si la multi ani-ul tras de coada.sau poate am sa-l las pentru la anul.
daca e sa ma gandesc foarte bine,ma bucur foarte mult ca exista ziua de maine.cine stie cat de neschimbata si necomplicata as fi fost eu acum.cine stie cat de linistita as fi fost si cine stie pe unde sau cu cine.in adancul sufletului,imi place sa ma roada gandul realitatii lui,la fel de mult,cum imi place enigma pe care el o reprezinta.la fel de mult cum imi place sa-i descopar laturi noi ale personaltatii si sufletului lui.lucruri pe care foarte putine persoane le au,lucruri fascinante,greu de atins si explicat.o mare de suisuri si coborasuri,o mare de ying si yang,o mare de pamant si cer,o mare de finit si infinit.un tabu al vietii de zi cu zi,un secret desprins parca dintr-un ritual antic.
imi doresc mereu sa-i fac un cadou sau o prajitura,orice.un lucru mic ,dar apreciat.un fel de simbol al aprecierii si a lucrurilor pe care ,dintr-un lucru ilogic si fara explicatii rationale,le simt pentru el.
am renuntat anul asta sa-i trimit in cuvinte o urare banala,dar m-am gandit ca in viitorul apropiat am sa-i fac o prajitura.asa,de la multi ani-ul pe care il tot zic de cativa ani,fara sa-i dau o palma peste ceafa sau o imbratisare uriasa.si-am sa-i fac si ceva de mana,psihedelic si spiritual,ca tot sunt pe acest val acum.din nou.si probabil am sa-i zic si la multi ani-ul tras de coada.sau poate am sa-l las pentru la anul.
daca e sa ma gandesc foarte bine,ma bucur foarte mult ca exista ziua de maine.cine stie cat de neschimbata si necomplicata as fi fost eu acum.cine stie cat de linistita as fi fost si cine stie pe unde sau cu cine.in adancul sufletului,imi place sa ma roada gandul realitatii lui,la fel de mult,cum imi place enigma pe care el o reprezinta.la fel de mult cum imi place sa-i descopar laturi noi ale personaltatii si sufletului lui.lucruri pe care foarte putine persoane le au,lucruri fascinante,greu de atins si explicat.o mare de suisuri si coborasuri,o mare de ying si yang,o mare de pamant si cer,o mare de finit si infinit.un tabu al vietii de zi cu zi,un secret desprins parca dintr-un ritual antic.
0 comments:
Trimiteți un comentariu