mi-e atat de greu sa exprim corect tot ceea ce simt in prezent.starea mea e un amestec dulce de viata si spiritualitate.un ceai cu infuzie de bine si visare,oboseala si nesomn,cafele dulci,reci sau calde,negre si simple,sau cu lapte;durere de cap,de trup,oase si viziunea sufletului ce leviteaza deasupra trupului.ore de nelisite si liniste,ore de dezmat si meditatie sufleteasca.
ma intreb de ce lumanarile parfumate in cele mai minunate arome,nu emana niciodata in timpul arderii,cantitatea necesara de parfum?am vrut sa o mananc,intrega zi.si-am asteptat sa fie seara si sa-i aprind fitilul.moment in care ,vraja ei,s-a stins.
ma simt un roman.unul de rand.am stat in pat,cu ochii lipiti de televizor,in ultimele minute de la dansez pentu tine(e trist si adevarat,stiu!).avusesem inainte o senzatie stranie,de parca cineva mi-ar fi aratat un filmulet cu mine,din viitor.unul in care o dorinta mica si stupida,se indeplinea.in momentele in care filmuletul s-a transpus in realitate,am renuntat la orice explicatie logica si-am zambit,realizand ca mi-am schimbat parerea despre catalin morosanu,desi nu stiam si nici nu stiu nimic prea important despre el.il vazusem la cateva emisiuni de dupa-masa,auzisem la stiri despre el si credeam ca-i o matahala,un viitor ceafa-lata,din genul celor pe care-i vezi in toate orasele din romania,in cele mai evidente locuri.ca si furnicile pe o boaba de orez sau porumb.dar in fine.am fost bucuroasa sa-l stiu castigator si bucuroasa ca ,asta fusese in sfarsit picatura care umpluse paharul.da da si cea mai mica dorinta se indeplineste daca iti doresti cu adevarat.
si tousi,paharul nu e plin.ramane o singura picatura,o singura dorinta.veche de cand lumea,cam de cand barca solara naviga spre rasarit si se lupta cu sarpele.si daca e veche si e atat de obsesiv dorita de ce sta timpul in loc ?de ce nu-mi calatoreste sufletul in viitor,sa-mi aduca toate sentimentele de bine sau de rau,inapoi?
viziune artistica.a 5-a dimensiune,care poate fi si a 7-a.am scris o poveste,in drum spre casa,vinerea trecuta.imi imaginam o lume perfecta,o legatura pur sufleteasca intre pamant si oamenii plutitori,imbracati in cele mai fine si colorate materiale.un cer minunat,violet si-un camp plin de flori crem spre roz.ah,dimensiunea dintre 5 si 7.ma intreb unde se opresc.daca la 6 e asa frumos..
ma intorc la lumea mea,care nu de fapt deloc a mea, acum.cred ca e cazul.
p.s : se apropie sfarsitul sezonului 6 din House.inca un sfarsit de sezon,pentru o vara chinuitoare pe you tube,asteptand noi preview-uri.ah!
0 comments:
Trimiteți un comentariu