cand m-am trezit,realitatea nu era deloc departe de visul pe care-l avusesem.camera era aceeasi,semi-obscura,cu ferestre mari si perdele groase,ce ascundeau soarele venit parca de nicaieri.ridicandu-mi capul,sa-i observ in detaliu trupul incovoiat,suvitele mele de par pe care le strangea in palma,i-au disparut printre degete,de parca ar fi fost firicele de nisip.le-a gasit,secunde mai tarziu,in somnul pe care-l urmaream cu atata atentie.si-apoi,brusc,s-a trezit,de parca o bucata importanta din energia cosmica ce se revarsa din trupul meu,i-ar fi soptit un "un buna dimineata".zambetul de pe chipul,cu ochii mari si-albastrii ca-ntr-o zi de vara fierbinte,mi-a ordonat sa-mi inchid ochii,de parca i-ar fi fost rusine ca-l observ si notez detaliile in agenda personala a sufletului meu.
n-am reusit sa mai dorm,dar am stat acolo,langa el,ascultandu-i rasuflarea,citindu-i ochii care se zbateau,de parca ar fi citit sau urmarit ceva foarte intens ,pe retina lor.si-apoi s-a trzit,iar printre genele incarcate m-a privit,dandu-mi la o parte parul de pe frunte si sarutand-o suav,nestiind ca ochii mei sunt inchisi,dar in spatele lor,somnul e plecat de mult.
***
si-am stat la cafea pusa in cani rosii,contrastante cu peretii de-un verde prmavaratic,parca plin de sperante si energii pozitive.simetria incaperlor m-a fascinat si continua sa ma fascineze.liniile drepte,pozitionarea corpurilor,materialele din care toate au fost facute la un moment dat.o organizare perfecta,fara defecte.un aliniament divin,paralel si identic cu cel din universul meu,in care,odata,exista doar haos.
linistea din incapere,era din cand in cand,tulburata de cuvintele din propozitiile fara rost,pe care i le ziceam.mi-am dat seama atunci,ca intreaga situatie,e parca desprinsa dintr-un film,in care ea era impulsiva,colorata si pasionata de diferite culturi curcubeice,in timp ce el reprezenta tipicul barbatului retras,plin de sentimente,pe care insa nu le poate organiza verbal si pentru care "constantly talking isn't nececesarly communicating".
mi-am dat seama atunci,ca viata mea pare a fi desprinsa dintr-un film,dintr-o carte si singurele tangente cu realul sunt personajele.respectiv eu si el,intr-o productie a destinului.productie in care eu sunt ba foarte fericita,ba extrem de paranoica(si cum altfel dupa trairile cu iepurele alb,din ultimii ani?).
0 comments:
Trimiteți un comentariu