the randomness.

ma intreb,cam care ar fi reactia oamenilor,in general daca as raspunde intrebarilor ,cu prima idee care-mi vine in minte,de obicei una foarte personala ,care are mereu vreo legatura stupida si inofensiva cu iepurele alb.am cateodata ocazia sa vad expresiile,dar sunt deja tipizate parca,poate si datorita faptului ca oamenii ale caror discutii isi au continuitatea in raspunsurile mele personale,fixiste si chiar exagerate,sunt destul de apropiati si stiu continuarea dinaintea adresarii intrebarii.

cred ca va trebui sa ma conformez si sa nu raspund niciodata necunoscutilor,sau cel putin celor ce inca nu ma cunosc destul de bine,prin "ah-binenteles-ca-nu-am-pe-nimeni-pentru-ca-viata-mea-se-invarte-in-jurul-unei-persoane-pentru-care-desi-reprezint-multe-nu-reprezint-de-fapt-nimic-dar-e-ok-pentru-mine-acea-persoana-ramane-idealul-si-nicio-alta-persoana-nu-se-va-ridica-la-nivelul-asteptarilor-mele-deci-da-sunt-singura" ci prin "deocamdata-timpul-meu-este-impartit-intre-studii-si-munca-din-nefericire-nu-am-pe-nimeni" unei intrebari simple,menite sa evidentieze cantitatea timpului meu liber si-a eventualelor probleme personale care s-ar putea ivi.

dincolo de toate gandurile,raspunsurile si intrebarile,am ajuns la acel punct al punct al vietii mele in care ma intorc zilnic ,spre ultimele luni si bifez in dreptul tuturor presentimentelor pe care le-am avut.toate senzatiile plutitoare,toate senzatiile sufocante,toate emotiile s-au impletit intr-o situatie-franghie,pe care oarecum, am vazut-o ,cu ochii mintii,la un moment dat,in trecut.satisfactia pe care o am acum e de doua ori mai mare,fiindca am demonstrat nu numai fiintei emotive din interiorul meu,ca pot,ci si mamei,cea mai sceptica si pesimista persoana din univers.

am un zambet pe fata,pe care nu-l pot sterge.e un melange de bucurie,emotie,indragosteala aceea de o zi si dorul acut cu care sunt obisnuita.corpul meu si mintea mea s-au bucurat de o doza uriasa de amfetamina spirituala.

astept doar,sa ma intorc,la ultima luna de iesiri interminabile si aproape turistice,la plimbarile pe strazi,la zambetele si roseata din obraji,la iesirile in care desfiintarea unor portofolii,oameni sau personalitati e un lucru normal si absolut binevenit.astept serile cu apusuri colorate-n cel mai frumos fum si vizitele noctune.astep vara si bucuria incontrolabila ce vine odata cu ea.