oh, suppose you'll never know

Nobody knows where they might end up
Nobody knows
Nobody knows where they might wake up
Nobody knows

sans electricite,cu accentele de riguare.
o noapte petrecuta pe intuneric,numai ca de data asta intr-o toamna rece si ploioasa,accentuata de diferite sentimente si stari sufletesti.o noapte lunga,petrecuta in ture de plans si somn,regret si bucurie,vise frumoase si cosmaruri,mesaje,lumanari si intr-un final ciudat,un gram de lumina natura pe cerul gri.
afara ploua,si eu eram la 8 si aproape un sfert in curtea scolii.petrecusem primele 15 minute ale orei 8 si cele 15 dinaintea orei 8 in trafic,intr-un trafic urat,agresat de drumurile neterminate,inca in lucru,udate pana la refuz de ploaia acida,a toamnei.

in cele 5 minute de la intrarea in curtea liceului pana la intrarea in incinta scolii,mi-au trecut prin minte 100 de ganduri toate legate de lenea mea si somnul si ochii rosii si mari.n-aveam chef de ora,aveam chef de-o cafea mare cu mult lapte.
pe la mijlocul orei 8 mi s-a indeplinit si dorinta.n-am stat la ore,am stat in scoala,intr-un frig intens si-un curent ce-mi provoaca inca durere dintilor mei.toata ideea aceea de frig si plictiseala,mi-a intarit toata oboseala pe care-o aveam in mine,toata lenea,toata neputinta.
cafeaua a venit pe la 2.
la 4 eram deja acasa,fumand tigara dupa tigara cu ochii lipiti de Miami Ink,simtind parca acele care intra in piela.am nevoie de-un tatuaj.un altul nou,care sa simbolizeze aceste momente din viata mea.

am avut o zi esuata.de fapt voi avea o saptamana monotona,plictisita,confuza...de parca confuze nu ar fi fost si ultimele luni.
e ironic,cat e de usor sa cazi intr-o astfel de stare,cand esti trecut prin anumite deliruri emotionale.e ironic cum ma astept sa fie confuza saptamana mea,desi "confuz" e ultimul lucru care-mi defineste starea.sunt cu mintea mai clara ca niciodat,dar asta nu ma ajuta la absolut nimic.nici asta,nici regretul,nici dorul acut,nici amintirile,nici nimic.pentru ca desi e viata mea,au fost si sunt momente in care actiunea chiar nu depinde de mine.
asa mi-a fost scris in destin,de moire.

si pana la urma,cine stie cum imi va fi saptamana.o avalansa deevenimente si posibilitati noi poate sa cada in fata mea.cine stie?nici macar la inceputul unei zile nu stiu unde voi fi seara,asa ca de ce mi-as mai vedea in viitor saptamana?