well,second homecoming.
clujul e a 2-a mea casa,asa ca e de inteles de ce ma bucur asa de tare ca plec maine incolo.
e doar un weekend,dar imi voi revedea prietenii,pe Adina(de care mi-e super dor,chiar daca a trecut abia o saptamana de cand a plecat),voi onora cu prezenta inca un party si in special,imi voi regasi eul,imi voi recapata constiinta.
e pauza de care am mare nevoie.in august s-a incheiat seria marilor petreceri/festivaluri pentru mine.atunci am rasuflat usurata,am fost oarecum impacata ca pot dormi in patul meu,in apartamentul meu.eram satula de autocare si trenuri,de bagaje,de case straine si pensiuni cu sapun si sampon in miniatura.
la putin timp dupa tot sentimentul de eliberare,cand credeam ca pot st linistita in orasul meu de mana a 2-a , am pierdut controlul si-am ajuns sa ma implic in niste lucruri atat de ciudate si de diferite (dar placute ,totusi) incat am devenit confuza,am uitat cum e sa zambesc avand in spate fericirea.am innebunit,mult mai mult decat eram.am devenit un om pe care-l detestam.
dar am reusit!am reusit sa punct tuturor greselilor si acum stiu ca voi gasi nu doar fericirea aceea din sptele zambetului ci si un bun motiv sa nu mai fug de timp,sa-l iu in maini si sa ma joc putin cu rotitele lui ca sa-l fac sa mearga mai repede...
clujul e a 2-a mea casa,asa ca e de inteles de ce ma bucur asa de tare ca plec maine incolo.
e doar un weekend,dar imi voi revedea prietenii,pe Adina(de care mi-e super dor,chiar daca a trecut abia o saptamana de cand a plecat),voi onora cu prezenta inca un party si in special,imi voi regasi eul,imi voi recapata constiinta.
e pauza de care am mare nevoie.in august s-a incheiat seria marilor petreceri/festivaluri pentru mine.atunci am rasuflat usurata,am fost oarecum impacata ca pot dormi in patul meu,in apartamentul meu.eram satula de autocare si trenuri,de bagaje,de case straine si pensiuni cu sapun si sampon in miniatura.
la putin timp dupa tot sentimentul de eliberare,cand credeam ca pot st linistita in orasul meu de mana a 2-a , am pierdut controlul si-am ajuns sa ma implic in niste lucruri atat de ciudate si de diferite (dar placute ,totusi) incat am devenit confuza,am uitat cum e sa zambesc avand in spate fericirea.am innebunit,mult mai mult decat eram.am devenit un om pe care-l detestam.
dar am reusit!am reusit sa punct tuturor greselilor si acum stiu ca voi gasi nu doar fericirea aceea din sptele zambetului ci si un bun motiv sa nu mai fug de timp,sa-l iu in maini si sa ma joc putin cu rotitele lui ca sa-l fac sa mearga mai repede...
0 comments:
Trimiteți un comentariu