dunga alba ce delimita vara de iarna,incepe sa dispara.de fapt restul culorii dispare,dunga ramane.pielea e pe zi ce trece mai alba si dusurile zilnice inrautatesc situatia.a trisa nu mai e o solutie buna,a innegri pielea cu o crema fina cu miros de cafea,face totul sa fie fals.
a fost primul an in care am facut baie in soare.au fost multe multe ore petrecute ascultand muzica plina de ganduri si mesaje,in timp ce soarele-mi lumina corpul.
vara e tot mai departe ,desi temperatura de afara imi da senzatia ca aproape nimic nu s-a shimbat.ma uit insa pe calendar si observ ca sezonul rece trebuie sa apara,ca e pe drum si vine insotit de sarbatori,de-un nou inceput.si aici incep parca sa-mi fac planuri.absurde,stupide.toate sunt de fapt idei fugitive prin minte,imagini ale viitorului compuse din amintiri,fragmente vizuale care-mi inunda retina pentru o secunda si apoi dispar subit.
si asa mai zambesc,in sinea mea,luand in gluma fiecare gand care-mi trece prin minte.e totul ca o adiere a vantului de toamna.
e ciudata toamna ce,printr-un mod absurd, ma gazduieste si pe mine.e prima toamna dupa multi ani,cand chiar vad degradeul naturii in timp real.cand chiar totul e palpabil,cand soarele pare sa faca totul mai frumos.imi amintesc ca asa a fost si toamna de acum 12 ani.ceva-mi aminteste cu tare mult drag de ea.
e surprinzator si modul in care toate s-au linistit,modul in care unele povesti amare sau dulci revin la viata.e surprinzator ca am reusit azi sa-mi respect programul impus.am capatat atata vointa din simpla odihna cerebrala si spirituala ,pe care-am castigat-o in ultimele patru zile.
incet incet toate ating linia de plutire,toate formeaza cu timpul portrete al unor vieti multumitoare,acceptabile,tintinte spre acel "bine divin."
a fost primul an in care am facut baie in soare.au fost multe multe ore petrecute ascultand muzica plina de ganduri si mesaje,in timp ce soarele-mi lumina corpul.
vara e tot mai departe ,desi temperatura de afara imi da senzatia ca aproape nimic nu s-a shimbat.ma uit insa pe calendar si observ ca sezonul rece trebuie sa apara,ca e pe drum si vine insotit de sarbatori,de-un nou inceput.si aici incep parca sa-mi fac planuri.absurde,stupide.toate sunt de fapt idei fugitive prin minte,imagini ale viitorului compuse din amintiri,fragmente vizuale care-mi inunda retina pentru o secunda si apoi dispar subit.
si asa mai zambesc,in sinea mea,luand in gluma fiecare gand care-mi trece prin minte.e totul ca o adiere a vantului de toamna.
e ciudata toamna ce,printr-un mod absurd, ma gazduieste si pe mine.e prima toamna dupa multi ani,cand chiar vad degradeul naturii in timp real.cand chiar totul e palpabil,cand soarele pare sa faca totul mai frumos.imi amintesc ca asa a fost si toamna de acum 12 ani.ceva-mi aminteste cu tare mult drag de ea.
e surprinzator si modul in care toate s-au linistit,modul in care unele povesti amare sau dulci revin la viata.e surprinzator ca am reusit azi sa-mi respect programul impus.am capatat atata vointa din simpla odihna cerebrala si spirituala ,pe care-am castigat-o in ultimele patru zile.
incet incet toate ating linia de plutire,toate formeaza cu timpul portrete al unor vieti multumitoare,acceptabile,tintinte spre acel "bine divin."
0 comments:
Trimiteți un comentariu