Threw you the obvious and you flew with it on your back,
A name in your recollection down among the millions there:
Difficult not to feel a little bit disappointed,
And passed over
But I look right through see you naked but oblivious...
But you don't see me...
A name in your recollection down among the millions there:
Difficult not to feel a little bit disappointed,
And passed over
But I look right through see you naked but oblivious...
But you don't see me...
soare,mult soare si leneveala totala.un drum pana sus pe-un munte si-un drum parca mai greu de coborat.mmm,somn masiv si sesiuni de pufait animalul.i-am zis mircea,pentru ca seamana cu mircea albulescu.
the matrix revolutions si six feet under.prajitura cu caramel,carlsberg si-o pipa calda.
pe cer,norii au o consistenta ciudata.par gata de smotocit.in zi de Pasti,un avion se inalta pe albastru iar in masina,muzica are acordurile unei dimineti in care m-am simtit in siguranta.
imi amintesc de asta,pentru ca atunci era soare,in camera se auzea aceeasi melodie ,impletita insa cu vibratia avionului ce trecea pe deasupra blocului.am deschis atunci un ochi si m-am gandit ca,daca cineva ar pune o oglinda intre noi nu ar fi nicio diferenta.imaginea ar fi aceeasi.
mmm,ne-am trezit apoi si ne-am baut cafeaua impreuna.atuci am fumat ultimele tigari impreuna.apoi am plecat.am plecat sigura ca in urmatorii ani,nicio dimineata nu va mai fi la fel.
atunci a disparut si intregul sentiment al sigurantei.
si de atunci doresc cu fiecare molecula a sufletului meu sa mai simt acea siguranta maxma.imi doresc sa revad acea imagine,parca in oglinda,a trupurilor noastre.imi doresc sa nu fi plecat,nici eu nici el.intotdeauna m-am simtit asa,bine,acolo.niciodata nu mi-am dorit mai mult.acele zeci de minute petrecute in bratele lui mi-au facut bine intotdeauna.
imi doresc mereu sa fi avut incredere in mine.imi doresc si-acum sa aiba incredere,in lucrurile pe care oamenii sunt capabili sa le faca pentru alti oameni.imi doresc sa stie cate sunt capabila sa fac pentru binele lui.si mi-e dor de diminetile cu mult soare,pentru ca niciun soare la rasarit n-a mai valorat la fel de mult ca atunci.si-mi doresc sa valoreze..
n-am sa-mi tot impun negarea.n-am sa spun ca nu imi pasa,ca nu ma mai gandesc.n-am sa mai spun asta niciodata.mi-e dor si chiar daca dorul doare mult,e drogul cel mai apropiat si drag mie.
dorul si-amintirile.
uf e ultima zi de vacanta,si nu stiu cum sa-mi ordonez nevoile si dorintele,cand atat haos roieste in jurul meu.vreau liniste,dar pentru ea mai am de luptat..sau asteptat.
the matrix revolutions si six feet under.prajitura cu caramel,carlsberg si-o pipa calda.
pe cer,norii au o consistenta ciudata.par gata de smotocit.in zi de Pasti,un avion se inalta pe albastru iar in masina,muzica are acordurile unei dimineti in care m-am simtit in siguranta.
imi amintesc de asta,pentru ca atunci era soare,in camera se auzea aceeasi melodie ,impletita insa cu vibratia avionului ce trecea pe deasupra blocului.am deschis atunci un ochi si m-am gandit ca,daca cineva ar pune o oglinda intre noi nu ar fi nicio diferenta.imaginea ar fi aceeasi.
mmm,ne-am trezit apoi si ne-am baut cafeaua impreuna.atuci am fumat ultimele tigari impreuna.apoi am plecat.am plecat sigura ca in urmatorii ani,nicio dimineata nu va mai fi la fel.
atunci a disparut si intregul sentiment al sigurantei.
si de atunci doresc cu fiecare molecula a sufletului meu sa mai simt acea siguranta maxma.imi doresc sa revad acea imagine,parca in oglinda,a trupurilor noastre.imi doresc sa nu fi plecat,nici eu nici el.intotdeauna m-am simtit asa,bine,acolo.niciodata nu mi-am dorit mai mult.acele zeci de minute petrecute in bratele lui mi-au facut bine intotdeauna.
imi doresc mereu sa fi avut incredere in mine.imi doresc si-acum sa aiba incredere,in lucrurile pe care oamenii sunt capabili sa le faca pentru alti oameni.imi doresc sa stie cate sunt capabila sa fac pentru binele lui.si mi-e dor de diminetile cu mult soare,pentru ca niciun soare la rasarit n-a mai valorat la fel de mult ca atunci.si-mi doresc sa valoreze..
n-am sa-mi tot impun negarea.n-am sa spun ca nu imi pasa,ca nu ma mai gandesc.n-am sa mai spun asta niciodata.mi-e dor si chiar daca dorul doare mult,e drogul cel mai apropiat si drag mie.
dorul si-amintirile.
uf e ultima zi de vacanta,si nu stiu cum sa-mi ordonez nevoile si dorintele,cand atat haos roieste in jurul meu.vreau liniste,dar pentru ea mai am de luptat..sau asteptat.
0 comments:
Trimiteți un comentariu