cause and effect.

do you think the world is comming to an end?

pe la 4 m-am trezit ,parca dintr-un total delir.eram inca in delir,in intunericul strapuns de-o umina slaba,cu diferite forme.am crezut ca e sfarsitul lumii.pret de cateva minute ,am stat nemiscata,cu privirea impartita in mii de parti,absolut sigura ca se sfarseste totul.
cand am adormit,m-am intors la vechiul vis,vechiul cosmar,eternul,fascinantul.
tin minte disperarea din visul meu,supararea."de ce te amarasti fara sens?" si m-am trezit,constienta ca in prima zi a lunii,are sa-mi mearga bine,asa cum imi merge bine de fiecare data cand visez acest personaj,acest om,aceasta fiinta.e ceva defect in subconstientul meu,sa cred mereu asta.

nu conteaza cum mi-a fost ziua.a fost plina de soare.tot ce conteaza acum sunt orele,saptamanile si lunile ce urmeaza.presimt ca multe nopti de acum inainte vor fi luminate de luna.presimt ca multe lucruri au sa se schimbe din nou.presimt prea multe si cred ca absolut toate-mi slabesc puterea inimii.daca ar fi dupa mine,n-as fi schimbat niciodata nimic.cred ca mi-ar fi fost mai bine asa.

nu-mi (mai) vorbeste.nu stiu de ce,nici nu mai stiu de cand.ideea e,ca,mintindu-ma ca nu-mi pasa,incep(iar) sa cred asta.pana cand,nu stiu..dar stiu ca exista mereu loc de dat ziua buna,chiar si dusmanilor.si eu nu-i sunt dusman.nu i-am fost niciodata.nu l-am urat niciodata,chiar daca am incercat,in speranta ca asa imi va fi mai bine.n-am sa-l urasc,n-am sa-i fac nimic.am sa continui sa observ lucruri,fara sa ma implic,fara sa cer si fara sa zic ceva. poate cantitatea de informatii sufletesti pe care i-am zis-o in acea noapte a fost mult prea mare,dar cred ca si-a avut rostul.nimic nu a fost spus cu un scop anume.totul a venit pe moment.nu am vrut sa-i fac rau,sau sa-i schimb tesatura neuronala in vreun fel.tot ce a fost spus,a fost spus pentru ca era timpul.pentru ca aveam nevoie. in fine,m-am obisnuit deja cu situatia,cu situatiile. asa cum am invatat in ultimii ani,timpul le rezolva pe toate.

pentru maine am emotii.