protection.

This girl I know needs some shelter
She don't believe anyone can help her
She's doing so much harm, doing so much damage
But you don't want to get involved
You tell her she can manage
And you can't change the way she feels
But you could put your arms around her

I know you want to live yourself
But could you forgive yourself
If you left her just the way
You found her

exista oameni,care dupa o viata de desfrau isi gasesc linistea in biserica.renunta la stilul de viata egioistic si ajung sa creada cu toata existenta lor intr-o forta divina,pictata-n icoane.
intotdeauna am crezut ca acest tip de oameni sunt de fapt diin domeniul fictiunii.ca ei nu se caiesc de fapt, niciodata,iar religia e un mijloc prin care-si schimba infatisarea in bine,in fata lumii.
chiar daca in ultima luna am fost mai ocupata ca niciodata,chiar daca am fost coplesita de munca si caldura,am avut timp mereu sa ma gandesc la ce-am ajuns si ce-am fost.am ajuns sa cred ca acel tip de oameni,chiar exista.asta doar pentru ca mi-am dat ocazia sa constientizez si sa aprofundez schimbarea mea din ultimul an.
toate ideea bacului si a admiterii m-a facut sa ma gandesc enerm de mult la tot ce-mi doresc sa fac si sa traiesc,la tot ceea ce-mi doresc sa simt cu minile goale,cu sufletul si cu vazut.mai mult,am ajuns sa stiu sa-mi setez prioritatiile,sa-mi aranjez gandurile,sa-mi cuantific emotiile ,valorile dupa care ma ghidez.n-am primit doar nuante pozitive ca raspuns din partea sferei mele de influenta.
nu mai sunt fiinta care sa fuga de la un chef la altul,care sa stea pana la rasarit de soare in cautarea fericirii aparente.nu cred ca as mai putea sa fiu.nu-mi doresc si pana si subconstientul meu aproba acest lucru.
e adevarat,ca in ultimul an,n-am renuntat sa ma gadesc la persoana care-mi ..care..ma rog,exista intru mister si pentru revelare.dar nu e vina mea.toate circumstantele si toate minutele s-au aliat perfect de fiecare data ca sa realizez cate ceva,atat teoretic cat si practic.sunt lucruri care se leaga intre ele si sunt zile care le intareste.sunt momente prestabilite de o ordine a universului.
cred ca sunt acum una din persoanele care s-au calmat,gasind astfel linistea sufleteasca,din tot drumul pe care l-am batut in ultimul an,in ultima luna.cred ca sunt bine acum,pentru ca am reusit sa ajung sa cred ca exista un bine universal,capabil sa devolte un element compensatoriu.
binele universal,raspunsul la intrebarea de ce se intampla unele lucruri acum si nu atunci,de ce asa si nu in alt fel?
e imposbil sa explic mai clar tot ce simt.stiu doar ca sunt persoane care inteleg,care traiesc sau au trait toate starile pe care le simt..oameni care nu mai regreat linistea si nu mia duc dorul dezmatului.oameni care odata ajung din nou in fata furtunii,nu mai aleg sa intre in ea..sau cel putin nu asa de des ca alta data.
mi-e bine asa.ma bucur de pacea gasita precum ma bucur de arsita de afara.astept insa temperaturile scazute ale toamnei,pnetru ca toamna echilibreaza si mai mult totul si tot toamna releva mereu ceva interesant in destinul meu.

mai am putine zile pana la admitere.presiunea e mare.sufletul mi-e mult mai expandat decat universul,dar reusesc sa fat fata cu brio.mi-am printat si portofoliul.sper sa nu fie degeaba.sper sa sar de fericire in 22.sper sa pot zambi larg in 28,respirand usurata ca am scapt cu bine de tot ce a fost mai greu.si sper sa vina odata si ziua in care am sa renunt la orice activitate neuronala majora,in favoare decorarii noii mele camere si inaugurarii ei.
si timpul ..glumeste din nou...