*insert how to pure madness lyrics here*
speram la un sfarist de iulie mai putin dezamagitor.putin mai fericit,cu acea satisfactie care sa-mi gadile orgoliul.n-a fost sa fie asa,dovada ca niciodata lucrurile in realitate ,nu se termina ,ca in povesti,numai cu bine.
speram la un sfarist de iulie mai putin dezamagitor.putin mai fericit,cu acea satisfactie care sa-mi gadile orgoliul.n-a fost sa fie asa,dovada ca niciodata lucrurile in realitate ,nu se termina ,ca in povesti,numai cu bine.
o fi tot ce-am trait eu in ultimul an ,basmul meu,dar nu se inchie bine.de fapt,basmele mele nu se termina niciodata cu bine,mereu exista ceva care sa rastoarne situatia.si atunci,daca un basm nu se termina cu bine,cum se numeste?
se numeste viata.si viata mea e ciudata,plina de hazarde.
ma trezesc in tot felul de situatii din care sau nu stiu cum sa scap sau nu stiu cum de am ajuns in ele si de ce?
e ca si atunci cand mergi multa vreme pe-un drum drept si la un moment dat te trezesti intre doua camioane.tu,masinuta ta si doua dihanii una in fata si una in spatele tau.atunci te amuzi,pe moment,dar dupa un timp,te misti prea incet si -ti pierzi pe deasupra si orizontul menit sa te ratacesti psihic in el.atunci,intre acele doua camioane,hotarasti sa depasesti.nu conteaza ca in fata ta e curba.semnalizezi,apesi pedala de acceleratie si dintr-o data esti din nou in fata tuturor.stapan pe situatie,inapoi in peisaj.
m-am intors si eu in peisajul meu.incerc sa-mi ignor situatiile conflictuale sau delirante in care ma trezesc.in unele chiar nu eu am ales sa intru,pur si simplu destinul mi le-a pus in fata in momente foarte putin asteptate.le numesc situatii facute sa-mi tulbure echilibrul spiritual.
si in situatii in care intru cu buna stiinta,sunt acum.sunt linistita,am reusit sa depasesc acele camioane,in momentul maxim al curbei.
si-acum pictez,pictez simboluri.asteptam de multa vreme sa ma ocup de asta.asteptam pauza aceea in care tot echilibrul psihic e ficat intr-un singur pun.cand pictez,imi pierd gandurile si le imprin pe culori.azi mi-am dat seama ca pictez simbolul festivalului la care planuiesc sa merg.de fapt semnificatia simbolului e alta,am citi multa vreme despre simboluri si scrieri.am de gand sa transpun in culori tot ceea ce ma fascineaza.
alta situatie,pe care am ales-o e festivalul.
nu e zi in care sa nu-mi fac cate-un plan,sau sa nu-mi mai pun un ban deoparte.
azi adina mi-a adus si-un flyer(pe langa minunatii cercei cu iepuri albi) ,si-am gasit,printre cei care incanta muzical atmosfera si Taruna.am ramas socata.mi-am amintit de dimineti fumate in care ma trezeam ascultand nerepetat Sunrise in Varanasi,imaginanduu-mi ca sunt acolo.inca nu stiu cu cine merg.inca-mi caut oameni.eu,ma astept,fiind pesimista ca de obicei,sa fiu singura.o saptamana singura.la fel ca acum cativa ani cand mergeam singura la mare.imi placea.vreo doua zile eram timida si cercetam locul si apoi de nevoie imi faceam prieteni.worst case scenario pentru TC e ca voi face la fel.
si-apoi nu stiu ce am sa mai fac,in ce situatii sa (nu) mai intru.programul deocamdata e relativ simplu,fara erori.saptamana viitoare trebuie sa plec iar in cluj sa-mi caut apartament,intentionez ca pe la sfarsitul lui august sa incep sa ma mut.abia astept,emotia mea e generata de multi factori,dar mai ales de prima saptamana de mutat in casa noua,in care am sa fiu foarte socata.
intotdeauna mi-am dorit sa ma mut,sa-mi rearanjez camera,cuibul.acum am in sfarsit ocazia,si e ciudata.mi se face pielea de gaina.
si pentru maine,programul e error-less.maine se merge la cheful la care am ajuns (din gresela atunci) si anul trecut.chef de la care am plecat acasa muscata de fata.inteleg eu simpatia si incerc sa inteleg si modurile neconventionale de a atrage atentia unei persoane pe care o placi,dar chiar asa incat sa o musti de fata?haha,maine daca ma intalnesc cu omul acesta cu instincte de animalut turbat,am sa ma intreb "de ce am ajunsi aici?" asta dupa ce bineteles ma voi amuza teribil ,o vreme ,sa-mi aud numele masculinizat. "ce faci suzule?".sper sa am putin noroc si sa nu trebuiasca sa fac fata la cine stie ce situatie,iar.
anul trecut la acel chef am cunoscut si un tip care-mi aducea aminte perfeect de Spud din Trainspotting.avea un dar de a dar nicknames foarte faine oamenilor.adinei i-a zis "Lady X".iar mie..mie nu mai stiu.
maine-i ultima zi din iulie si-a fost pana la urma bine.cu toata dezamagirea si toare situatiile limite in care m-a pus,a fost o luna frumoasa.pacat de soare,pacat ca i-am pierdut luna-i minunata.
P.S - m-am vopsit.am spus eu inainte de admitere ca daca nu intru la foto ma vopsesc albastru si violet.a iesit multicolor,ca sa vezi ironie!
se numeste viata.si viata mea e ciudata,plina de hazarde.
ma trezesc in tot felul de situatii din care sau nu stiu cum sa scap sau nu stiu cum de am ajuns in ele si de ce?
e ca si atunci cand mergi multa vreme pe-un drum drept si la un moment dat te trezesti intre doua camioane.tu,masinuta ta si doua dihanii una in fata si una in spatele tau.atunci te amuzi,pe moment,dar dupa un timp,te misti prea incet si -ti pierzi pe deasupra si orizontul menit sa te ratacesti psihic in el.atunci,intre acele doua camioane,hotarasti sa depasesti.nu conteaza ca in fata ta e curba.semnalizezi,apesi pedala de acceleratie si dintr-o data esti din nou in fata tuturor.stapan pe situatie,inapoi in peisaj.
m-am intors si eu in peisajul meu.incerc sa-mi ignor situatiile conflictuale sau delirante in care ma trezesc.in unele chiar nu eu am ales sa intru,pur si simplu destinul mi le-a pus in fata in momente foarte putin asteptate.le numesc situatii facute sa-mi tulbure echilibrul spiritual.
situatii in care trebuie sa refuz unei tentatii si sa aleg calea cea buna.
incerc sa fac asta in momentul de fata.si in situatii in care intru cu buna stiinta,sunt acum.sunt linistita,am reusit sa depasesc acele camioane,in momentul maxim al curbei.
si-acum pictez,pictez simboluri.asteptam de multa vreme sa ma ocup de asta.asteptam pauza aceea in care tot echilibrul psihic e ficat intr-un singur pun.cand pictez,imi pierd gandurile si le imprin pe culori.azi mi-am dat seama ca pictez simbolul festivalului la care planuiesc sa merg.de fapt semnificatia simbolului e alta,am citi multa vreme despre simboluri si scrieri.am de gand sa transpun in culori tot ceea ce ma fascineaza.
alta situatie,pe care am ales-o e festivalul.
nu e zi in care sa nu-mi fac cate-un plan,sau sa nu-mi mai pun un ban deoparte.
azi adina mi-a adus si-un flyer(pe langa minunatii cercei cu iepuri albi) ,si-am gasit,printre cei care incanta muzical atmosfera si Taruna.am ramas socata.mi-am amintit de dimineti fumate in care ma trezeam ascultand nerepetat Sunrise in Varanasi,imaginanduu-mi ca sunt acolo.inca nu stiu cu cine merg.inca-mi caut oameni.eu,ma astept,fiind pesimista ca de obicei,sa fiu singura.o saptamana singura.la fel ca acum cativa ani cand mergeam singura la mare.imi placea.vreo doua zile eram timida si cercetam locul si apoi de nevoie imi faceam prieteni.worst case scenario pentru TC e ca voi face la fel.si-apoi nu stiu ce am sa mai fac,in ce situatii sa (nu) mai intru.programul deocamdata e relativ simplu,fara erori.saptamana viitoare trebuie sa plec iar in cluj sa-mi caut apartament,intentionez ca pe la sfarsitul lui august sa incep sa ma mut.abia astept,emotia mea e generata de multi factori,dar mai ales de prima saptamana de mutat in casa noua,in care am sa fiu foarte socata.
intotdeauna mi-am dorit sa ma mut,sa-mi rearanjez camera,cuibul.acum am in sfarsit ocazia,si e ciudata.mi se face pielea de gaina.
si pentru maine,programul e error-less.maine se merge la cheful la care am ajuns (din gresela atunci) si anul trecut.chef de la care am plecat acasa muscata de fata.inteleg eu simpatia si incerc sa inteleg si modurile neconventionale de a atrage atentia unei persoane pe care o placi,dar chiar asa incat sa o musti de fata?haha,maine daca ma intalnesc cu omul acesta cu instincte de animalut turbat,am sa ma intreb "de ce am ajunsi aici?" asta dupa ce bineteles ma voi amuza teribil ,o vreme ,sa-mi aud numele masculinizat. "ce faci suzule?".sper sa am putin noroc si sa nu trebuiasca sa fac fata la cine stie ce situatie,iar.
anul trecut la acel chef am cunoscut si un tip care-mi aducea aminte perfeect de Spud din Trainspotting.avea un dar de a dar nicknames foarte faine oamenilor.adinei i-a zis "Lady X".iar mie..mie nu mai stiu.
maine-i ultima zi din iulie si-a fost pana la urma bine.cu toata dezamagirea si toare situatiile limite in care m-a pus,a fost o luna frumoasa.pacat de soare,pacat ca i-am pierdut luna-i minunata.
P.S - m-am vopsit.am spus eu inainte de admitere ca daca nu intru la foto ma vopsesc albastru si violet.a iesit multicolor,ca sa vezi ironie!
0 comments:
Trimiteți un comentariu